Thrystan

Sambata am fost la ONG Fest, nu pentru  ca as fi mare activist al vreunei cauze, ci pentru ca era rost de bere moka in cadrul unui mic eveniment ce includea fani Michael Jackson, rapperi si pustani emo alternativi. Nefiind nici una dintre astea am fost cu oamenii necesari implicarii intr-o astfel de initiativa.

Imprastiat pe strazile Franceza, Smardan si Shelari, evenimentul era asemenei unei gropi de gunoi acoperita cu poleiala de ciocolata scumpa. Picturi neintelese aruncate peste tot, grafferi care spray-au de zori peretii, o groapa de gunoi excavata unde o bucata de carton era scena pentru formatii de cacat gen Chester sau alti distrusi emo cu paru’ in ochi.

Liceenii abundau cu conversii in picioare, pierce-uri proaspete, iar cocalarii de pe scena faceau formatia Amicii sa paleasca la capitolul kidoshenie si hidosenie. Auzi vers “prietenul meu este punkist, lalala si este trist”… ceva de genul asta. Mai grav e ca un baiat canta asta, iar membri formatiei de cacat pe care o reprezenta stateau cu ochii mereu pe chitara, incurcand acorduri, dar primind aplauze frenetice din partea colegilor de clasa. Doamne, ce sila imi e de liceeni…

Cat despre berea moka promisa, ea era available foarte calda, Bergenbier si contra a 1 RON pus in cutia de donatii. Pe undeva pe strada Franceza, parca au cantat si Zgarie Nori, dar nu am stat prea mult pe acolo, caci nu era rost de bere moka… Descoperirea zilei a fost energizantul Fight Club, gasit la o alimentara din zona, unde am fost sa cumpar vodka, pentru nu se mai putea cu pishoarca aia ieftina.

Ca o coincidenta aveam si cartea Fight Club la mine, deci energizantul ala infect a mers la fix… Seara a fost incheiata cu faptul ca se blocase usa alora de la Suburbia era sa nu mai intram… problema a fost rezolvata in cele din urma, cu un levier si o surubelnita… pare-mi-se.

Si da… Zilele Bucurestiului continua… cu teatru stradal, expozitii, cultura, arta si cacaturi de gen. In traducere: niste rockeri ametiti si beti sunt imbracati medieval si o ard aiurea in centru, in vreme ce studenti la ATF se prefac mari actori, violoniste sparte in gura abereaza pe instrumente, copii retarzi isi expun picturile pe strada, niste pantomimi esuati mimeaza, iar formatiile emo de copii de 14 ani se afirma in cercul de amici de la bloc.

PS: Cine pula mea e Arsura si de ce trebuie sa il respect ca mare rapper? Vorba unui intelept (eu) care i-a spus unui amic al meu in cautare de boschete de pishare: “pisha-te pe Arsura, poate il stingi!”. Promovam toate non-valorile si ne plangem ca nu avem muzica… FAIL. Si auzi versuri de mari rapperi: “Ganja rulez, YO, Ganja RULEZ. YO!”. S-o sugeti!

PPS: Poza de mai sus reprezinta opera unor autisti in cadrul unui concurs de creatie artistica pe baza de cutii de bere Bergenqueer. Acesti autisti au realizat un saxofonist cica. Pentru noi restul non-autistilor ele erau cutii de bere strivite random…