Thrystan

Suntem sclavi intr-o lume care nu ne iubeste
Si ne-a zamislit pentru a ne distruge si creste
Dar crestem in ura , si o innoim cu fiecare crima
Facem moarte deodata si fara durere, din stima

De ce ma atinge o crima cand nu sunt cel ranit?
De ce o mana poate ucide pe cel ce l-a hranit?
Am fost creati perfect, perfectul a fost sters
Facuti o vie fresca , o jungla rea, n-a mers…

Si iubim mai mult arma,caci cel de langa fuge
Ne apara iubirea, caci rau e sa versi sange
De am sti sa fim “noi”, nu cate-unul ce plange
Izolarea-i armura, dar cand fugi ea te strange

Si te-apasa constiinta de a nu fi facut mai nimic
Si te-apasa o rana, desi nu ai fost macar ranit
Caci tu mergi c-un ochi in spate, atent la soapte
Iti crezi cutitul infipt de mult in tine,si clipa vine

Caci te trezesti dimineata si nu mai esti tu langa tine
Nu mai ai reflexie in oglinda, ai uitat ce e bine
Ratacit cazi intr-o balta de sange,ce nu-i al tau
Te citesti ca o stire ce prezice trecutul cel rau

Ei bine lumea-i o panoplie si luam toti o felie
Otravita cu buna stiinta, ne dam si ne luam o nefiinta
Nu-mi pasa ca lumea asta a expirat,nu eram invitat
Era perfecta si nu v-ati dorit mai mult,ati ratat
V-a creat ce-ati creat, ca un ecou ce s-a intors depravat

Te rog numeste-ma cum vrei vrea
Arunca cu smoala spre mine si scuipa
Am o singura culpa , de a ma fi ridicat
Calcand pe vene un cliseu, numeste-ma ateu
Pagam credul si iubitor de mila, v-o spun in sila

In arome de catifea am gasit bogatia furata
De cei perfecti cu cesti de aur si miere
Mi-am sters nemurirea cu-o crima curata
De femeie virgina prea pura si gri
Este alb sau chiar negru, in umbra voi fi!

Pulseaza viata in mine ca si in  voi murirea
Eu simt frica din tine, adapa-mi sadic firea
Candva te visam si ma apropiam, acum fug
In vis nu-i loc de perna, caci eu ma sting pe rug
Un iad alb de pacate, deloc drept judecate
Sunt fapte bune zic, vorbesc ca un nimic
O scarba din subsoluri, uitat de Dumnezeu
Un zeu mancat de goluri, un cosmic derbedeu

Si m-ati taiat din radacina ca un cannabis ars
Va eram inaltarea in tulburi valsuri , sunt fals
Eu lupt pentru voi si va mint pentru mine
Eu sug radacina , voi flori ca albine
Putrezite de munca , doar cand lenea da rod
Traiti si simtiti voi gigantici marini-sunt navod
Traiesc din dragoste…de ura, urasc adevaratul
Urasc a fi ultimul chior, din orbi crucificatul!

A sosit timpul poate pentru o alta revolutie
In care sa ne desteptam in trup si minte
Sa fim cu inca o treapta in a noastra evolutie
Uitand si de razboaie, de dinte pentru dinte

Un trup firav de om de-abia un suflet prinde
O haina fiind prea stramta pe omul larg se-ntinde
La fel inima bate zvacnind sa iasa afara
Nu are motivatii : iubire, mama , tara

Caci am uitat de spirit cazand inspre stomac
Pornim si totul invers asemeni mers de rac
Cu mine pentru mine si eu sa-mi fie bine
Dar Narcis egoistul de foame nu isi tine

Iubirea grea de sine te seaca si te sfarma
Este ca rasaritul involburat de-o alba larma
Inca un pacat, defect al omului ce vine
Sa creasca in revolutie prea inecat de sine

Uitat-am mangaierea ce duce inspre altii
Uitat-am de icoane, cazuti sunt si inaltii
Urcam in imperfectiune evoluand spre unul
Un Prometeu ne-aduse flacara, iar noi slaviram fumul

I taste the pain left in the dark
This cruel world , fallen apart
In which I breath and drag my living
Enjoying life in cruel killing

Each day comes by and eats me up
Time shatters walls , the world’s fucked up
And we go on in boring love
Sharing the stories that we see
In the illusion called TV.

As rain comes down washing our sins
We don’t live life as what it means
Crying the death for doing what?
Having the dreams keeping us shut?

When you get up in early morning
You realise no one is calling
Why do you live another day
To eat , to breath ,to lie , to pray?

‘Cause we are heading for the dust
It’s like the wind , it’s here fast
Taking away the spare years
When we were scared by our fears

In the society of asses
In the morronity of masses?
Breaking the glass you step in front
Ready to find , to curse and hunt

Through a cruel vision , so unfit
Of your life , so full of shit
When you woke up to smell defeat
And lay in bed just to feel beat

But always ready for the end
We are so weak ready to bend
Under the slaps of destination
Living each day as sweet damnation

Ma simt ca ata destinului taiata de zei
O mie de pacate m-au adus aici
M-ati invatat sa pierd si ce inseamna sa vrei
Sunt o papusa manevrata ce nu merita s-o strici

Cu ochii mari va privesc nebunia si pierd
Din fiecare clipa sorb singuratatea urmatoarei
O mie de grade si parca am inceput sa fierb
Caci imi da viata ura, ma incalzeste, soare-i

Dar sunt un copil , vreau sa dorm si sa uit
In insingurare sa fredonez acelasi trist cant
Pe ferestre pictate cu nori tot spre voi sa ma uit
Iar cand sorii sunt nori poate am sa invat sa plang

De ce m-ati ales victima , incoronat al tristetii?
De ce sa nu imi port iubirea prin fata vietii?
Sunt aruncat in abisul ironiei si-al palidei sorti
Clipele se succed tot mai repede in favoare unei morti

Poate voi fi noroi, dar am spus tot ce doream
Poate ca iubeam dar s-o arat nu puteam
Iar cand voi, poate veti observa o lipsa
Veti stii c-am fost un soare cazut intr-o eclipsa