Thrystan

Iubirea nu exista, nici pacea absoluta
Nirvana este-o drama, iar gandul o reduta
Pierduta-ntr-un colt in care noi poate
Am vrut sa simtim si fizic cea noapte
Dar azi ne-am trezit far’ esenta si suflu
Rataciti in periplul prin viata de cupru
Ura nu mai este ea, este-o joaca de arme
Razboinicul este in noi, dar azi doarme

Chitara, penelul sunt piatra , scanteie
O viata , o moarte, sunt niste crampeie
Din ceea ce numim soptit realitate
Dar visul ne apara iluzii-n cetate
Nu atat de frumosi la trezire,c-atunci
Vei ajunge tu oare, de in noapte te-arunci?
Zburatorii mai sunt iele negre ce dor?
Trai-vei tu oare, cand dragii iti mor?

Cat ne va mai pune la incercare soarta?
Desi noi asupritii, suntem faurari de alta
Impinsi de o foame, o sete, sau dorinta
Dansand cu ielele spre cadere in nefiinta
Imbracati in negru cu hieroglife pe buze
Inscriptionand “te iubesc” timid pe obuze
Aruncate spre cei slabi care iubesc
Vinovati de a fi, vinovati ca traiesc

Mereu te uiti in sus, desi tu cazi adanc
Mereu tu le vezi rasul, desi ei poate plang
Amestecati de soarta intr-un prea mare plan
Ne doare haituirea de alt om, mi-e uman
E calea cea buna,  lumina in furtuna
Sa stingi realitate , taind raze-n soare
S-ucizi toate astre, sa-neci o tumoare
Decuplati de la uzura zilnica de aparate
Cu ochii inchisi, si gura cusuta la spate
Ne dorim sa murim si sa fim iar aici
Sclavii propriei iluzii, mimand un kitsch

Tine-ma de mana
Sa ne impiedicam impreuna
De spinii sortii
Si iata cum alunecam
In acida saliva a mortii

Salve de bun venit in rai
Trase de inger haini
Ma intampinau pana ieri
Cand am cazut cu tine in vid…

Cu punga vietii pe fata
O paiata plastificata
Am o viata, o viata, o data
O viata vida, alba, falsificata

Dansati voi goale calauze
Albi pescarusi plecati dupa perfuzii
Ghidati-ma in vinul sec al tineretii
Si voi cadea din maduva stricata
In a fi osul rupt al vietii….

Astazi mi s-a oprit ceasul
Timpul a stat sa asculte lumea
Masurand versul,cadenta si pasul
Soarta ne rade in fata, glumea?
Inghetati toti, ingeri de vanilie
Zambind,plangand pe umeri ninsi
Singuri, retrasi, cuibariti in familie
Aprinsi de conflicte, sau poate stinsi

Dumnezeu si el se uita, tace
Lumea asta-i pura acum, si-i pace
Stins-am lumanarea cu o boare
Tras-am draperii, miros de culcare
Vantul e solid, ratacit , un punct
Alungat, azi singur, fix si decazut
Si noi toti doar pene ingeresti ce cad
Acuarele albe pe-un portret prea fad

Ochii sunt frumosi, fiecare stie
Ca ai sai sau altii, plang doar apa vie
Dar acum cand cade, la final cortina
Lumina e gheata si timpul casca incet
Ganduri si randuri iti patrund sec retina
Secunda ingheata, dar se poate mai lent
Sunt un pacatos, iertat pentru ca-i trist
Caci prezentul sta, si nu-si are artist

Ceasul meu acum merge, un pic inainte
Cu aceleasi spaime de a intazia, omenesti
Tinand un dinte impotriva, tinand minte
De secunda ce tace mereu sa te feresti!