Thrystan

Mancatorii de cacat au venit infometati la cantina de mancat cacat si pentru ca era prea de cacat, au decis ca e cazul sa se pise pe ea de cantina si sa se duca sa caute un alt loc in care sa isi umple matzul.

Speriati de un caine bicefal, au purces catre drumul de abces catre gura targului, unde ii astepta o pisicuta micuta, buna de salvat catre asociatia de muisti “Cutzu Cutzu”. Faza la care Dumnezeu s-a pogorat random asupra mancatorilor de cacat si i-a sters la gura cu foaia din urma a Bibliei, cea pe care scrie “aceasta publicatie este un pamflet si trebuie luata ca atare. sau doar luata tare… intre buci… stiti voi, la sters…la cacastoare”.

Intre astfel de elucubratii pacatoase nici cel mai mare mancator de cacat nu a rezistat si s-a scapat, dar oare cu ce, cu ce s-a scapat? Evident, nu cu cacat, ca ar fi redundant, nu-i asa? Mancatorul de cacat epilat (cacatul nu era epilat, din fericire nu are par, decat daca ai mancat un caine de la asociatia Cutzu Cutzu) conducea grupul de scatofragezi printre noiane de urofili, ca si cum Moise ar fi despartit in 2 pisatul din buda si in mijloc ce sa vezi… un cacat.

Case cu un singur cat… de cacat. Si un mare amnar cu care sa dai foc la casele de cacat cu un cat, pentru ca daca catzi cu privirea in alta parte, va trebui sa retii ca nasul iti va fi mutat din loc de mirosul de cacat ars, prajit, flambat, sautee. Iar daca Dumnezeu trage apa si stinge lumina si merge la culcare, se va impiedica de nadragii din vine si isi va da seama ca nu s-a sters inca la cur cu toata umanitatea…

Ca il apasa ceva pe cosul de pe fesa dreapta… Ca o mica crusta de cacat in jurul unui buboi purulent. Omul… hemoroidul… humanoidul, care il jeneaza. Sa-i zicem Jenel… crusta de cacat de la curul Domnului. Incantat de constiinta!