Thrystan

cearcane
incearca ne
dumnezeule iarasi
mai tare
loveste ma doare
da mi si o tumoare
loveste ma in plex
am sange destul
de varsat…

lesin
abis
am interzis
in rai sau iad
in baie cad
frunze de artera
flori de metal
muguri de fatal

cand ti a transpirat ochiul
ultima oara
cu sange
cand simti ca sperma te strange
pe mana
doar pe mana
cand simti ca miocardul bate
se poate
sa inceteze
sa refuleze
tot sangele din tine…

cand simti
doar zimti
taiosi de metal
scurge se in pocal
plasma, trombocite
hematii, leucocite
naucite…
componente nefericite
ale aceluiasi puls
muls din mine
picatura cu picatura
anafura pentru charon
sa cinstim
o ultima oara…

cand sudoarea e
distilata n lacrimi
distilata n sperma
distilata n patimi
cand suflarea e
aburita n geam
condensata n buze
lipite de aburi
desenand sarutul
iernatic si trist
si nca nu a nins

ce te faci cand tu
ce erai ateu
ai vrea sa nu ai
nici un anti zeu
ce te faci cand tu
ce nu vrei sa mori
ai vrea sa nu ai
nici un anti corp
ce te faci cand tu
cel care iubeste
vrei  un antidot
sa pieri sufleteste

Ochiul meu plange dupa sange
Hraneste bestia din mine, ajunge!
Gata cu invelisul uman
Gata cu zambete an dupa an
De ajuns cu voi toti si cu mine
Hraneste-ma acum, dar cu tine!

Da-mi mana ta sa iti simt pulsul
Caci frica-ti creste, o simt in mine
Arata-mi ochii, sa iti simt plansul
Lacrimi pateaza, ma simt bine
Este prea vorace, moarte doar si iata!
O fiinta, o victima, si maine doar o pata

Dintii imi tanjesc, carnea ta s-o taie
Mainile doresc, fiinta ta s-o aibe
Mintea mea iti urla sa mi te supui
Ochii mei cei aprigi nu te fac sa spui
Ultima rugaciune, inainte de a te prinde
Lingandu-ma pe buze, tu ma vei aprinde!

Te-am cuprins in brate, devorez o fiinta
Devorez un suflet, minte, inima, stiinta
Devorez din ceea, ce era cea vie
Devorez din tine, ce mi te-ai dat mie
Lumea ma condamne, e al meu pacat
Esti izvorul meu, inca nesecat!

Rareori, daca nu nu niciodata, mi-a fost dat sa citesc o asemenea capodopera a decaderii umane… Tot gore-ul, sangele lipicios si mizeria care emana din carte, toate acestea te vor tine lipit de “Bantuitii”, de parca Chuck Palahniuk, autorul lui “Fight Club” si “Sufocare” mai avea nevoie de vreo confirmare.

Povestea e destul de simpla: vreo 20 si ceva de wannabe scriitori se duc intr-o tabara speciala, pentru a scrie cel mai bun roman al omenirii, sub obladuirea unui batranel misterios, care le asigura drept cazare o uriasa vila intunecoasa. Fiecare dintre aceste personaje vine cu propria-i drama si o prezinta pe scena, condimentata cu sange, sudoare, sperma si bucati de om canibalizate.

De departe cea mai buna e povestea Sfantului Fara Matze, victima a masturbarii juvenile. La varsta de 13 ani, pustiul se baga sub apa din piscina pentru a si-o freca si isi aseaza fundul in dreptul pompei piscinei, pentru senzatiile tari cauzate de suctiune (”cine nu ar vrea sa ii fie supt curul, right?”). Doar ca intr-o zi tanarul ramane blocat acolo si el trebuie sa respire… Si iata-l zbatandu-se sa urce la suprafata, cu eforturi supraomenesti, pana se uita in urma sa si se vede un tub aproape transparent iesindu-i din cur…

Era intestinul sau gros, in care se intrezareau clar boabe de porumb, pastile inghitite cu de-a sila si vinisoarele insangerate care umpleau piscina acum cu apa de un rosiatic inchis. Cu doar cativa centimetri mai aproape de aer, tanarul e fortat sa rupa cumva acel “cordon” si o face cu singurul mijloc aflat la indemana: dintii. Va dati seama ce gust a avut, nu?

Adaugati la asta si o scena in care o femeie este transata pentru a hrani scriitori infometati, pentru ca apoi chiar ea sa coboare pe scari intreband ce miroase asa bine. Ce minune sa o vezi molfaind o bucata de carne care fusese candva fesa ei… cu tot cu tatuajul in forma de trandafir… Daca aveti stomacul tare si stati bine cu capul, va recomand “Bantuitii”, altfel stay away!

Whenever song was sang a bloodstain would be near
So spreading like a disease , producer of a tear
It’s love so cold at times, and other times in fire
The cause of most my rhymes ,the feelings’ bluest choir

And did you ever know you cut the flame from start?
You said a no so causing a sinful lost of art
There’d be some million words enchained in your name
I’d be the one to link them and burn them In our flame

How could I let you go not seeing heaven’s plan?
To make me blind and seeing to make me your last fan
My house is now a desert, so empty, cold and burning
A tear races down my cheek to drip to no returning

At least this desert got life in tear’s wet illusion
A flower sprung from ashes to find out my lost fusion
The wind so sharp and natured in will only to kill
Has shattered this sad flower , and now the air is still

It’s beared on the wings of eagles on the fly
It reaches fields and seas , my soul is twitching, why?
She gazes towards skies and sighs , not knowing
One flower falls from heavens and in her hand it’s growing

My fire is in her hand , my tear got transported
I lacked so much the courage, this old love I aborted
She never knew that my art would be so hers forever
And lifting towards clouds she’s so much on the travel

An odisey of love fulfilled so finally mine
The being wished so pure is coming and it’s fine
Few seas apart and seconds the joining is a must
Few steps on earth and stones, away the dust!

But wait! The air is not still, the storm is raging
The flame is back again perhaps a murder staging
I’m triggered by this maelstrom , my head is madly burning
She’s lost on seas, on grounds and lacks final returning

So killed on stones and fire the Eden was my rival
The gods decided murder against her pure arrival
I’m there to see the glimpse of her sad trembling body
My face is now a rain , my soul is marshes…muddy

The love I found was rushed , a test from up above
They pushed so cruel and waited: this is love
A game of bets from angels all gambling a one fear
‘Cause this is the only feeling: a flame to melt the tear…

Sprijinit de un zid de piatră îi privesc
Aceiaşi copii de secole jucându-se de-a viaţa
Nu sunt mai întelept , dar zâmbesc şi uit greaţa
De a fi dintr-ai lor , încă-un alt muritor
Am dorinţe şi temeri, înflăcărări şi încrederi
Le-aş putea arăta sublimul, o altă viziune
Dar mai bine nu , aş incendia o raţiune
A lor de-a trăi , un joc de a fi, şi-a iubi

Glacial …nimic nu mă amestecă cu mulţimea
Zidul se ruinează şi toţi au crescut
Braţe puternice au uitat jocul de început
Mă perind într-o ploaie zisă viaţă, vioaie?
Unde-i zvâcnirea , unde-i simţirea?
Şi toţi se perindă şi îşi ascut gândirea
Cu capul plecat, zvâcnind a mea tâmplă
Au fost ei copii, acum gloata-se-ntâmplă…

În flăcări…zidul căzut este-o boare de vânt
Iar copiii din vremuri prea bătrâni sunt
În joaca pură de-altădată s-a strecurat şi boala
Ce-alungă rozaliul din obraji, culoarea-i coala
Sunt albi şi işi zâmbesc căci clipe au puţine
Trecut-au toţi prin viaţă, ca piatra aruncată
Din praştia divină ,uitată şi-avântată
Loviţi într-un perete , căzând sub ochii mei
Nu poţi întoarce timpul,deşi tu poate vrei

Cenuşă…zidul zace trei metri sub pământ
Copiii ieri zburdalnici sunt chiar acum un gând
Sunt doar o amintire , o lacrimă pe-icoană
Şi ochii mari şi sinceri s-au dus de ieri să doarmă
S-a închis iar o fereastră , şi eu eram afară
Observator de astre , un muritor în seară
Nu-i plâng căci nu s-au stins, asemeni unei flăcări
Ei ard în continuare cu viaţa-n alte locuri
Dar pleacă-n continuare prea mulţi ca o săgeată
În urma lor mă seacă un sânge alb de piatră….

Seminte proaste de sperma redusa
Prea multe minti, dar sub o fusta
Speranta de viata e doar o speranta
Atotstiutori ingropati in ignoranta

Flegme acide ce poluati atmosfera
Rebuturi rigide ce ne distrugeti Terra
Morti , dar vii , mergand pe strada
Cineva, candva, sa cada?

Intr-o balta neagra de sange
Sau o punga de ura ce la gura se strange
Imbibata in venin si cu viermi colcaind
Ce gandesti, tot ce simt, pot s-exprim galgaind

Ca o felatie acustica vorbirea iti e inutila
Esti un drac, fara Iq, cu aparenta-ti futila
Un dement inocent la gradinita hitlerista
Indoctrinat in sado, hranit cu iubire masochista

Ca un chist cancerigen te zbati sa invingi
Si arzi ca ultima celula, si arzi, si te stingi
Inflamat si murdar, crezi ca iubesti ingereste
Izolat si amar, crezi in “doamne fereste”

Inima ta e o carpa intinata de puerila urina
Iar mintea-ti e tanara, dar proaspat senila
Lumini, becuri, operatii pe creier inchis
Stinge-ti lumina interna, ai un suflet incins!

Iti sarut buzele insangerate
Acuzat de pacatul tacerii
Canta un cor de virgine intunecate
Speriate de taina placerii

Gloantele suiera libere
Pe la urechile surde
Te aud cum imi urli-n retina
Si umbra mea plange…sau rade?

Spune-mi rugaciunea
Spurcaciunea mea preferata
Pangarita zeita a adorarii
Adu-mi un rai, adu-mi un vai

Ofteaza-mi in brate
Dormi pana maine
Caci ai sa mori
Ai sa mori langa mine

Cedeaza-mi in lanturi
Nu-s patimi desarte
Nu mai am cruci pentru tine
Adu-mi fecior trei bacante

Ce a ramas din tine
E un scrum erotic
Devorat de viermi
Cu un spor eroic

Si sa ma saruti
Cand voi fi adanc
Ingropat ca multi
Buze de pamant….