Thrystan

Hai sa vedem cateva seriale la care e trendy sa te uiti, pentru ca altfel nu esti miezu’ social networkingului. Am aruncat un ochi pe ele si acum sa vedem care e faza cu celebritatea lor.

True Blood: de ce pula mea va place mizeria aia?! Niste tarani prosti tot fug sa vaneze vampiri, care ii persecuta si executa cum au ocazia. Doi homosexuali slabanogi o vrajesc pe o barmanitza urata ca porcu’, blonda si proasta, pe numele ei Sookie. Dinti stricati, accente de tarani, vampiri fara testicule… de ce m-as uita la asa ceva?!

Prison Break: a fost nevoie de 4 serii ca meseriasu’ ala cu corpu’ tatuat sa iasa din parnaie… Pai bravo ma, Contele de Monte Cristo ar fi mandru! Toata blablareala aia cu atmosfera de puscarie e deja fumata de la Oz incoace, un serial OK de altfel, dar care a consumat subiectul parnaie pe 10 ani de acu’ incolo. Si sa ma mai lase fanele filmului cu puscariasu’ ala care “omg, omg, omg ce dragut e”. Credeti ca eu ma uit la mizeria de Fantastic Four pentru Jessica Alba? (Da!)

Pizdele se uita la Prison Break din acelasi motiv pentru care eu ma uit la filmul ala penibil cu fantome si Jennifer Love Hewitt.

LOST: Ma jur ca nu am inteles nimic din filmu’ asta. Pentru cateva episoade am crezut ca eram pe emisiunea aia Survivor: era un pitic din Lord of the Rings, un tip dubios pe care il vazusem intr-un serial cu detectivi pe AXN, apoi Monica Barladeanu apare si ea si vine si unu gras rau si un mos chel pe care l-am vazut in filme de razboi. Actori reciclati, o tema handicapata de film, o lalaiala continua si o schimbare continua a subiectului de fundal, plus ETERNA povestire a ce a facut fiecare naufragiat in trecut. DE CACAT!

Larry David: Evreul ala chel care a facut Seinfeld cica si-a facut propriul serial… cu el, despre el, el cand se caca, el cand merge la magazin. Omul asta nu e haios! Pur si simplu nu e… are la fel de mult umor ca o ciubota calcata de tanc in World War II. Pur si simplu nu ma pot uita la mecla lui de bila de bowling si eterna lui afectare… jeg!

South Park: Stiu ca pentru asta o sa-mi iau multe penisuri peste blog, pentru ca serialul asta e ENORM de faimos si nu am cunoscut om care sa nu il adore. Tocmai pentru aia il dispretuiesc… se screme prea mult la poante, incearca prea din greu, animatiile sunt infecte, vocile te zgarie pe creier. Ok, admir ca sunt politically incorect si ca se iau de Nintendo Wii, iPhone si toate temele astea moderne, dar au si darul de a face episoade in care nu se intampla nimic.

Spre exemplu, fac o faza aparent funny, gen aia cu “Fuck U dolphins”, pe care o repeta tot episodu’ total random si total ampulea, pentru ca apoi toti retarzii de pe Facebook sa-si puna replica aia status si sa rada ca prostii. Si apoi fanii retarzi South Park se vor intalni la o bere, vor zice “Fuck U Dolphins”, vor rade si hahaha ce buna a fost gluma si hai acasa ca partzarii sa mai vedem un episod din jegu’ ala facut de americani distrusi si sa repetam over and over again replici reciclate in loc sa facem noi glumele noastre improvizate pe loc (ca Thrystan!).

The Simpsons: Au fost foarte buni, dar s-au stricat… pur si simplu nu mai pot tine pasul cu Family Guy, oricat ar incerca. Apreciez subtilitatile lor, daca e timpul pentru pensionare Homer. Ati fost buni acu’ 10 ani.

Futurama: Am incercat sa ma uit, dar am adormit de fiecare data. Futurama e un desen plictisitor pentru geekul care nu are ce face la ora 2 noaptea si are chef incert de un porno fetish bizar, un reportaj cu gadgeturi de ultima ora, un SF insolit  sau un desen pentru cei cu gender confuz, cum este cazul lui Futurama.

Battlestar Galacticaca: Deci, ce e asta? Un Stargate mai prost? Un Star Trek mai modern? Un fenomen de masa al RPGistilor de ieri, LARP-erii de azi (google LARP, daca nu stii)? Am vazut un episod din asta si mi-am jurat ca nu ma mai uit. Pai asta e film sau o harta din Starcraft? Daca vreau sa joc Homeworld sau ogame, intru pe net nu ma uit la televizor sau PC. S-a fumat treaba cu lasere, nave, colonii si alieni, baieti… as aprecia mai mult pana si un serial cu universul Avatar…

Starga(y)te: Filmul a rupt gura, cu multi ani in urma, dar au trebuit ei sa il strice, facand un serial de toata jena. Colonelu’ ala e sictirit in 10000 de universuri, blonda aia vag buna nu arata si ea un san, Daniel Jackson e geekul suprem, vag arogant de cateva serii incoace, iar rasele se tot omoara intre ele si dispar fara preaviz. Go’aulzi, Tok’ra si dracu’ mai stie se tot belesc de mii de episoade… Get a life! Si in plus a devenit prea casual treaba… astia nu mai sunt seriosi deloc. Parca e Academia de Politie dintr-un univers paralel.

Dexter: Am inceput sa ma uit la Dexter cu 2 saptamani in urma si ma asteptam sa gasesc un criminal feroce care spinteca tot doar cu privirea. In schimb am gasit un impotent iritat si arogant, care sta mereu cocosat si vorbeste singur sau cu taica-su mort. Dex are o sora hidoasa si cu gura extrem de spurcata, iar crimele lui nu sunt nici pe departe atat de sadice pe cat ma asteptam. De apreciat meticulozitatea lui si rigiditatea regulilor. Ce vorbeste el singur in capul lui e la fel de interesant ca un cod binar… LAME!

Robert Downey Jr. vrea sa fie Johnny Depp aproape la fel de mult cum Banica Stefawney Jr. vrea sa fie Banica Sr(L). Am zis! Nu stiu daca a observat cineva, dar Iron Man-ul cu ochii bulbucati de broscoi a inceput sa adopte de vreo 10 ani atitudinea betivo-boema a lui Depp, plus ca imprumuta din gestica, mimica si manierismele lui Jack Sparrow.

Sherlock Holmes? O porcarie de film… si ce e mai rau, o porcarie cu pretentii. Iata traileru’:

Lasam la o parte faptul ca am vazut filmul la Starplex (Iris Mall, Auchan), in ultima sala de pe ultimul coridor din lume si ca eram aproape singur in sala si ca alea 2 ore au fost proiectate de pe pelicula… Sigur treceam peste ele, daca filmul se ridica la inaltimea productiilor obisnuite ale lui Guy Ritchie.

Robert Downey Jr. joaca mult prea slab, mai ales avand in vedere ca a luat Globul de Aur pentru rolul asta, iar de Jude Law nici nu mai vorbim… e cel mai nefolositor sidekick cu alunita din lume. Iar personajele feminine sunt mega slabe, chit ca e vorba de fata din “Wedding Crashers” si “The Notebook” sau de britanica aia pistruiata, care e doar o povara pentru Law.

Raufacatorii primesc mai putin timp pe ecran chiar decat roscovanul midget care tot apare prin indiciile detectivului boxeur alcoolist. Si faza cu aruncarea Parlamentului in aer?! Atata de fumata! Guy Fawkes anyone? V for Vendetta? O tona de alte filme/carti/intamplari reale? Asta e un film de nota 6, maxim. Iar pentru cei fermecati de filmele lui Guy Ritchie/Downey Jr/trailerul filmului/glume seci… get off your pedestal!

Televiziunea rage ca Avatar e filmul anului 2009… Probabil n-au vazut Inglourious Basterdz… Bloggerii piscotari care s-au dus moka la avampremiera intr-o sala rezervata doar lor EVIDENT ca afirma ca filmul a fost bun. As vrea sa vad unul cu destule coaie sa conteste acest val de pareri pro.

Avatar este o laba trista si o plictiseala. Stiti ce mi-a placut la acest film? Nachos, de la Movieplex… si poate niste CGI. Iata trailerul:

Cica James Cameron a tesut o poveste romantica, menita sa ne dea pe spate si sa stuchim Titanicu’ si Terminatoru’ de parca nu ar fi existat. Tot ce vad e un SF plictisitor, a carui atmosfera tipa Starship Troopers, in vreme ce universul imprumuta din farmecul seriei Final Fantasy. De-a lungul acestui produs ambalat in CGI 3D simteam mai degraba ca imi testez placa video, decat ca vad un film.

Efecte peste efecte, inghesuite pe ecranul enorm, dar superficialitatea lasa sa se vada prin panza sa subtire de paianjen PR-istic ca e totul doar o bula de sapun. Personajele erau slabe, aveau motivatii proaste si nu jucau deloc convingator… Nici povestea nu era prea impresionanta, caci puteam sa jur ca totul se va desfasura dupa cum am prezis.

De ce ai merge la Avatar? De cei ai da 28 RON pe un film 3D de acest gen? Pentru ca de la CAM la DVD Rip e un drum lung… sau nu. Cat despre bloggerii mocangii care s-au inghesuit sa vada si sa laude filmul… ei zic totul despre tagma bloggerilor romani (foamete, piscotarie, mokangeala, pomanageala, miserupism, pupincurism, vrajeli ieftine).

Noroc cu mine, ca le spun pe bune. Nu vedeti AVATAR, e o MIZERIE!

Tocmai am vazut un film care cica ar fi socant si chiar este intr-o mare masura… “Antichrist” e primul meu contact cu opera lui Lars Von Trier, cel care a scris si regizat aceasta productie bizara. Nu va asteptati la prea multe personaje, caci 2 ne vor fi de ajuns pe parcursul a o ora si jumatate… Despre ce e vorba? Un cuplu face sex si intre timp le sare copilul pe geam si moare…

Cum se confrunta ei cu situatia? Prost… foarte prost. Cei doi se retrag in padure si se lupta cu natura… umana.  Iata trailerul:

Nu ne complicam cu nume de personaje, de vreme ce ei doi se numesc simplu, EL si EA. El e jucat magistral de Willem Dafoe, dar nici Charlotte Gainsbourg nu sta prea rau. Primele 5 minute ale filmului sunt cea mai buna parte a sa, dar de mentionat sunt si cele 2 faze care definesc aceasta pelicula:

1) momentul cand EA il loveste pe EL cu o scandura peste penis, apoi i-l freaca pana ejaculeaza sange, urmand apoi ca sa ii gaureasca piciorul cu un burghiu
2) momentul in care EA isi taie clitorisul cu o foarfeca ruginita

Morala filmului? Femeia = diavol = haos = natura.

Astept cea mai noua animatie a lui Tim Burton inca din 2008 si iata ca in sfarsit am avut ocazia sa vad “9″, sau “Nine” sau cum vreti sa ii spuneti. Lansat oficial pe 09.09.09, filmul nu s-a dovedit a fi un hit, in special prin faptul ca are o tema post-apocaliptica nu prea gustata de masele spalate pe creier, care mananca Pixar si Dreamworks pe paine.

Iata si trailerul filmului:

Povestea este foarte buna, dar este spusa in graba si se vede ca s-a tras de un scurt metraj pentru a se injgheba 1 ora si 10 minute de animatie a la Tim Burton. Personajele nu sunt clar conturate, iar personalitatile lor sunt superficiale, poate in afara de domnul “9″, a carui voce este Elijah Wood (care a luat o caruta de bani pentru 2-3 cuvinte). Per total, filmul este de nota 7.5, cu multa indulgenta si cu mentiunea ca atmosfera burtoniana cu accente steampunk este probabil punctul forte al peliculei.

As putea spune ca personajele negative sunt mult mai bine conturate decat cei 9 temerari ramasi sa salveze lumea post-apocaliptica… Sa speram ca “Alice in Wonderland” nu va suferi de aceeasi superficialitate ca si “9″… Observa cineva o MARE, MARE asemanare cu grafica/povestea/universul jocului Bioshock? Un mic iz de comunism? Putin War of the Worlds? Niste “Big Brother” (cartea)?

Asa se intampla cand astepti prea mult timp un film care are toat sansele sa iti placa… Il vezi noaptea tarziu, pentru ca nu ai rabdare pana a doua zi si pentru ca asculti soundtrack-ul sau de mai bine de 2 luni. Speri la o atmosfera SF de calitate, gen Sunshine, sau hai, putin mai creepy, plus un Sam Rockwell cel putin la fel de psihotic ca in “Choke”.

Ce obtii? Moon, din pacate:

Zic “din pacate”,  nu pentru ca filmul ar fi rau, dar pentru ca asteptarile mele erau foarte mari. Asociam faptul ca e Clint Mansell pe soundtrack cu opere de exceptie gen “Requiem for a Dream” sau “The Fountain”, dar filmul are doar un miligram de depresie, acolo unde peliculele lui Aronofsky aveau tone. Si nu pentru ca nu ar fi el implicat in proiect, ci pentru ca povestea filmului se stalceste pe parcurs, iar la final totul este grabit inutil, catre un final previzibil.

Daca vreti pe cineva sa dati vina pentru acest semi-insucces, uitati-va la Duncan Jones, aka Zoey Bowie, fi-su lui David. E drept ca Sam Rockwell face tot posibilul sa creasca nivelul acestei drame SF, ajutat si de robotul Kevin Spacey, dar filmul ramane doar o depresie de o noapte si nu un “cult hit” ca “Sunshine” sau “Requiem for a dream”. Incercati totusi sa-l vedeti… who knows?

Daca gusti operele lui Mansell si asculti soundtrack-ul “The Fountain”, iata o melodie pentru tine:

2009 este un an marcat de albume proaste… Intai a scos Manson o mizerie de album, apoi si Muse s-a gandit sa se faca de cacat, scotand un albumas de 11 piese sau cam asa. Ce sa mai zicem de Placebo si al lor esec, sau de Papa Roach, sau de Killswitch Engage, Shadows Fall, Prodigy sau Alice in Chains.

Rammstein reprezinta cireasa de pe tort, venind dupa 2 albume mediocre, Rosenrot si unul al carui nume nici macar nu il mai stiu, pentru a ne lovi timpanele cu muzica bavareza…

Babaciunea de Till se vaita melancolic de-a lungul a 11 melodii, care suna de parca as fi in Becker Brau si ar canta Jukebox in chineza… Chiar nu pot intelege ce au in cap cei care spun ca acest album e bun. Voi ati fumat balega?! Erati nascuti cand a aparut “Mutter”? Unde sunt coaiele celor de la Rammstein din concertul Live Aus Berlin? Aveti vreo treaba cu industrialul sau alternativul?

Uitati-va doar la melodia Roter Sand, de mai sus… eu pe wc, cu o pereche de castagnete scoteam ceva mai placut de ascultat. Ce e cu baladele astea? Ce e cu acusticele? Stiu, stiu… textul clasic: formatia se “redescopera”, incearca o noua abordare, este cel mai complex album de pana acum, suntem necomerciali si cool in valul asta de albume comerciale… BLA, BLA, FUCKING BLA.

Asta nu e muzica, e o lalaiala in limba germana a unui pensionar, insotit de inca vreo 4, 5 fraieri care cad pe instrumente in drumul lor spre examenul la prostata. Till trebuia sa se lase din timp… Bine ca Richard Kruspe (chitaristul) a scos album solo inca din 2007, semn ca lucrurile nu mai merg asa bine la nemtzalaii astia castrati. Cat despre melodia Pussy si videoclipul porno.. aia e singura chestie interesanta la compilatia asta de dejectii parvenita noua via Dunare-Main-Rin.

PS: Se zvoneste ca albumul original ar include CD-ul, plus 4 vibratoare si lubrifiant. O pula pentru toata familia, nu-i asa? Si un deget mic pentru cainele sau pisica de casa…

Ieri am avut ocazia sa vad geniala pelicula a lui Quentin Tarantino despre gasca de evrei sadici “The Basterds”, dupa ce imi incercasem norocul cu un RIP de pe net. Mai interesant este faptul ca am vazut filmul “Inglourious Basterds” cu sala de cinema goala, doar eu si inca 2 oameni, semn ca romanilor nu le mai pasa de un film lansat in tara noastra pe 4 septembrie.

Filmul este excelent, ba chiar atat de bun, incat nu conteaza nici decorurile, actorii, soundtrack-ul, per total vizualul… Daca asculti replicile filmului, el ramane la fel de atractiv, prin prisma ironiei si sadismului specific tarantinian. Iata si trailerul acestei productii care va da macar un castigator la Oscar:

Si sper ca acesta va fi chiar Christoph Waltz, care il joaca magistral pe Hans Landa, comandantul SS cunoscut si drept “Vanatorul de evrei”, un maniac politicos si poliglot, un detectiv excelent si o minte stralucita, dar si un mare tradator al Reich-ului. Ce e subtire la filmul asta? Finalul, cu siguranta, el parand injghebat in graba, asemenea unei partide de sex care se termina nici macar pe sanii ei, ci intr-un servetel parfumat.

Brad Pitt este aproape la fel de penal ca in filmul “Burn After Reading”, doar ca aici nu e un instructor de fitness imbracat in “treling” rosu, ci un yankeu redneck cu falci crispate si un apetit mare pentru ucis nazisti. Viclenia sa involuntara de muntean american este stricata de accentul sau penibil in limba italiana si de faptul ca nu e capabil sa improvizeze deloc.

De remarcat sunt prezentele feminine din film, 2 actrite excelente, Melanie Laurent si Diane Kruger, prima o evreica darza, detinatoare a unui cinematograf in care spera sa extermine comandamentul Reich-ului si a doua o actrita germana si o agenta britanica de spionaj in acelasi timp.

Vor reusi locotentul Aldo Raine (Brad Pitt) sa il distruga pe Hitler si ai sai? Ramane de vazut… Muzica se integreaza perfect in film, de remarcat fiind melodia lui David Bowie, “Cat People”, care face toata atmosfera scenei in care se aude. O productie unica in 2009, de nota 7.5.

Am fost la ceva concerte anul asta, printre care si In Flames, Placebo si Gogol Bordello, dar am si experienta anilor trecuti, cu Manson, Alice Cooper si Metallica si pot spune lejer ca IAMX a fost cel mai tare concert din ultimii ani, cel putin in Romania. In mod clar experienta IAMX din Fratelli Studios a depasit ceea ce ne-a oferit Placebo la Romexpo in iunie…

Stiu ca vor veni frustratele de 14 ani de pe forumuri, care de abia si-au descoperit gaurica sa imi zica ca sunt de cacat si ca nu am fost atent la concertul Placebo sau cine stie ce mizerii, dar le invit sa asculte un pic de IAMX live… daca au varsta necesara intrarii la concert. Evident, show-ul din data de 1 octombrie nu a fost lipsit de mizerii: intarzierea de 2 ore a formatiei, un DJ (Marika?) apatic si care mixa tot felul de aberatii DNB-iste, electro si indie, inghesuiala publicului si lipsa de varietate la capitolul bere a clubului Fratellio Studios.

Oricum, IAMX a meritat asteptarea cu desavarsire si in vreme ce echipele romanesti de fotbal erau macelarite in UEFA, Chris Corner si ai lui preluau controlul in fata a 2000 (zic eu) de oameni extaziati. Publicul era majoritar feminin, trendinez si hipsteroid, dar asta nu conteaza cand showul este quality.

Daca nu as fi avut un indiot cu paru gen emo in fata mea care sa tot futa coate in aparatu’ meu foto si sa se fatzaie ca o tarfa penala era si mai bine. Cu cateva coate l-am linistit pe ascultatorul de The Killers, cuplat cu o purtatoare blonda de palarie cu pana (how uncool is that?).

Showul a fost monopolizat in exclusivitate de catre tipa de la clape a celor de la IAMX, desi nici Chris nu a fost mai prejos… dar… ea era pus si simplu magnetica. Nu iti puteai lua privirea de la fiinta cu creasta inalta, zambet sadic si care apasa frenetic clapele sintetizatorului, dar se descurca si la chitara si uneori si la vocalize cu efect mult pe ele.

IAMX au cantat “You can be happy” cu ale sale clape cu iz oriental aferente, un “I am Terrified” cu mult feeling, dar showul a debutat in forta cu “Bring Me back a dog”, care deja frangea gaturi, coate si inimi prin public, in special in fata, unde am stat eu. “Sailor” a fost o descoperire pentru mine, caci melodia nu ma impresionase non-live, iar trecand la hituri, “Think of England” a fost cantat magistral si plin de energie, in vreme ce pe “Kingdom of Welcome Addiction” publicul s-a dezlantuit.

“The Alternative” s-a aflat de asemenea in playlist, impreuna cu “Spit it out”, “An I for an I”, iar showul s-a incheiat cu genialul “President”, inca o melodie pe care nu o apreciasem “offline”, ca sa zic asa, dar pe care o ascult constant acum. Ma intorc inca o data la prestatia tipei de la clape, dar nu trebuie neglijat chitaristul formatiei, care a facut si el show, plus tobosarul, un iepure pe baterii alcaline mai ceva ca pustanul de la Placebo.

De remarcat este si vestimentatia lui Chris Corner si masca sa foarte cool, accesoriile tip industrial/BDSM si freza tipei de la clape, surprinsa intr-o ipostaza interesanta de catre fotografii romani - stand intinsa pe scena, cu fundul in sus, cu pantyhose, dar fara chiloti, dupa cum puteti vedea in aceasta imagine.

Observati ca in clipurile de mai sus publicul fredoneaza la greu piesele IAMX, semn ca romanasii nostri au invatat ce e aia muzica, desi probabil fetele trendineze de la concert se vor intoarce de azi in Control sa isi asculte indie-ul si Yeah Yeah Yeahs-ul nelipsit si sa isi poarte palariile penale… so lame…

V-am zis ca homo aia din Club Corner erau si la concertu’ asta?

Am vazut aseara District 9, fiind stresat ca TREBUIE sa vad acest film de catre cel putin 4-5 persoane… M-am uitat la el aparent virgin in privinta-i, nestiind despre ce e vorba si nevazand vreun trailer. Cica era THE SHIT in ale SF-ului si era plin de metafore, plus efecte vizuale destul de reusite. Ce-i drept metafore au fost si a fost subliniat excelent cat de jegoasa este rasa umana, iar efectele chiar au fost grozave.

Iata si trailerul filmului:

Problema e firul epic al productiei, care scartaie grav de tot la acest capitol, iar de final ce sa mai vorbim? Practic, filmul s-a terminat cand imi era lumea mai draga si dupa o ora si jumatate de metafore, discurs social, actiune si camaraderie s-au trezit producatorii sa bage dragoste in movie. Lame? It sure is….

Consider District 9 o combinatie intre Starship Troopers si Metal Gear Solid (la capitolul aparatura si poate si alieni), iar Mech aia folositi pentru cafteala sunt in mod foarte, foarte grav furati din MGS. Cat despre personajul principal, el este bine conturat, cu nesigurantele sale, frica, ezitarea si constanta scarba de fiinta in care se transforma.

Oprimarea extraterestrilor popositi pe Pamant cu 20 de ani in urma are loc printr-un proces de izolare, terorizare, marginalizare si in cele din urma o exterminare cusuta cu ata alba, politically correct and all. E interesant sa vezi cum africanii fomisti de culoare si cu AK-47 ii discrimineaza pe alieni, dupa ce albii i-au gonit in comunitati sarace si infestate de criminalitate.

Revin la finalul filmului pentru a ma declara socat si neplacut impresionat de faptul ca Van der Mirc ala sau cum il cheama s-a luptat tot filmul cu oamenii si a fost tradat constant de ei, pentru ca la final sa il apuce romantismul fata de o fiinta care nici macar nu se stie daca l-a vandut oamenilor sau ba. Ar fi interesant un serial, un joc sau o productie in mai multe parti a fenomenului District 9.

Sper sa nu fie povestea clasica, sa vina vreun destept aici sa-mi zica: “acest film este facut dupa benzi desenate, nu are rost sa il vezi daca n-ai citit comics-urile”, cum am patit de atatea ori. Ce ma enerveaza ca daca nu esti fan comics, ba chiar daca le urasti, cum fac eu, nu ai acces la unele filme, pentru ca alea nu iti fac introducere, ci presupun ca deja stii tot despre subiect (vezi Watchmen). Cine PLM mai citeste comics-uri?! Si, mai grav, cine dreacu da bani pe ele?