Thrystan

Partea 1; Partea a 2-a; Partea a 3-a; Partea a 4-a

Tanarul o prinse de mana si au inceput sa coboare cu grija mai adanc in pestera.
“ E ceva ciudat cu baiatul asta…e el frumusel, dar o mare taina se ascunde in ochii sai” gandea Sarah in timp ce cobora in graba privindu-l pe cel ce o tinea de mana.
Cativa oameni le sarira tinerilor in fata avand in mana arcuri.
“Stati!” strigara ei amenintator.
Sarah ( obraznica) : Ce e cu intampinarea asta? Tata, nu ma recunosti?

Tatal : Scuza-ma fiica mea, nu am stiut ca esti tu. Suntem cu totii speriati de Leviathan care va veni iar in seara asta sa ne sperie si sa ne inghita pestele.

Parintele Harei era un om gras si cu parul scurt. In mainile sale mari arcul parea o jucarie si privirile se oprisera acum asupra lui Ron.
Tatal : El cine e?
Sarah ( protectoare) : Un baiat pe care l-a urmarit Leviathan inot pana pe insula. Zice ca este de pe Insula Pacii. Pare a fi un om bun…
Ron: Buna ziua! Ma cheama Ron. Daca va pot ajuta cu ceva…
Tatal Harei ii stranse mana baiatului prietenos urandu-i bun venit printre locuitorii Insulei Verzi.
Tatal: Flacaule, numele meu este Karan si pe aici pe insula sunt respectat si temut. Te poti simti aparat de monstrul ala. Eu am fost singurul care a indraznit sa i se impotriveasca…

Sarah il intrerupse pe Karan : Tata, iar cu povestile tale de vitejie??! Lasa-l si pe Ron sa se odihneasca..
Karan (un pic enervat) : Ah, da … Hai sa te duc la adapostul nostru de sub pamant. Seamana cu satul de langa munte, numai ca aici trebuie sa stam mai inghesuiti si apropiati. Iti voi spune povestea luptei mele cu Leviathan alta data…
Dupa cateva clipe de coborat alte scari alunecoase grupul ajunse intr-un sat cladit din piatra si lemn langa un lac cristalin subpamantean. Un foc mare facut in centrul satului lumina toata pestera tinand loc de soare .
Karan ( mandru de sat) : L-am construit in doar doi ani. E exact ca si cel de afara, doar ca ne simtim un pic mai inghesuiti aici. Macar ne apara de monstrul ala rau si lacom.

Ron se plimba prin pestera cea inalta admirand lumina verzuie ce o raspandea lacul peste casele de piatra. Totul parea ca luat dintr-un basm.
Oamenii din sat venira pe rand sa vada strainul nou sosit si Ron le spuse povestea sa: cum i s-a rasturnat pluta si cum a ajuns in imparatia lui Leviathan si a luat misterioasa perla verde. Auzind de perla un batran alerga spre Ron sa vada misteriosul obiect. Mosul vorbea foarte repede si era emotionat.
Karan ( enervat) : Incet, batrane , spune-ne ce ai de spus.
Batranul : In primul rand ma numesc Asman tinere, iar perla asta nu este un obiect oarecare. Ai facut rau ca ai luat-o de acolo baiete, foarte rau… ( spuse acestea dand din cap foarte trist )

Ron era uimit si il intreba pe Asman unde a gresit.

Asman : Daca aveti cu totii rabdare vom manca in jurul focului din sat si va voi povesti tot.
Oamenii se dusera in centrul satului si pregatira o masa imbelsugata aproape de focul inalt: carne buna si frageda, fructe proaspete si apa limpede din lac. Toti au mancat cu pofta in timp ce Ron de abia de a gustat cateva fructe caci se gandea numai la perla cea verde si la frumoasa Sarah.

Asman : Si acum sa va povestesc despre Lacrima Marii si Leviathan. Numele acestei frumoase perle este Lacrima Marii si este cea mai veche bijuterie din lume. S-a nascut in clipa in care a aparut prima picatura de apa in univers. Comoara a fost aparata timp de sute de ani de frumoase zane ale marii care locuiau departe in tarile inghetate unde toata marea este alba si este mereu frig. Cu zeci de ani in urma pe Insula Verde traia Leviathan , regele piratilor, un barbat crud care jefuise toate insulele marilor. Cativa ani el a strans corabii si oameni si a pornit spre tinuturile inghetate sa fure Lacrima Marii.

Zanele infricosate i-au oferit perla cea frumoasa dar Leviathan cel lacom a luat si alte perle si coroane de aur ale zanelor. Atunci zanele s-au infuriat si l-au blestemat pe pirat sa traiasca vesnic ascuns de soare, pe fundul marii sau tarandu-se pe uscat. Astfel Leviathan a devenit un enorm sarpe de mare care nu poate trai la lumina soarelui . Lacrima Marii a devenit semnul blestemului, iar zanele o apara mereu si sunt gata sa o daruiasca doar unui muritor ce il poate invinge pe Leviathan. Se pare ca tu Ron esti acela…

Ron ( uimit) : Eu?

Partea 1; Partea a 2-a; Partea a 3-a

“Ce insula frumoasa, atat de verde si mare. Seamana un pic cu Insula Pacii, dar padurile acestui loc sunt mai mari si verzi. Cred ca vazuta de sus aceasta insula ar fi o mare pata verde in albastrul marii. “ gandea baiatul.
“Deja nu cred ca asta mai e un vis” isi mai zise el.
“Oare ce insula o fi aceasta? Sa fie oare indepartata insula din Apus unde traiesc infricosatorii monstrii ai marii? “
Ron isi deschise palma si se uita cu atentie la perla ce stralucea minunat in mana sa. Era verde si perfect rotunda, parand a fi o bucata de rai desprinsa si trimisa pe pamant.

“Nu am mai vazut niciodata ceva atat de frumos” gandea tanarul miscat de frumusetea obiectului gasit in pestera de sub apa.
“ Dar vai ce lucru rau si urat il pazea…sarpele ala albastru cu ochi negri si plini de ura.”

Simtindu-se mai odihnit un pic Ron s-a ridicat de pe jos si a pornit in cercetarea insulei. Aproape de mal se afla o padure inalta de banani si baiatul se opri acolo se manance si el cateva dintre fructele coapte. Suindu-se intr-un pom baiatul a vazut fum in departare, aproape de un munte si ceva ce semana cu un sat.

“Ar fi bine sa ma duc spre sat. Cine stie ce se mai intampla dupa ce se lasa seara? Poate mai apare si sarpele cel fioros…”
Feciorul porni repede la drum si aproape de apus era la marginea satului de langa munte. Satul, insa parea parasit si nici un zgomot nu razbatea din casele construite din lemn. Cu pasi mici Ron inainta pe ulita cea mare a satului cautand oameni sau orice alte fiinte ce locuiau acolo.
Un zgomot grabit de pasi rasuna din spate si in mare graba o fata intra in Ron cazand din cauza grabei cu care alerga.
“ Esti teafara? “ o intreba tanarul surprins sa vada pe cineva alergand in acel sat pustiu.
“ Au…da, dar tu ce cauti pe aici atat de aproape de lasarea serii? Nu stii ca trebuie sa ne ascundem cand vine Leviathan? Haide!” Fata nu astepta nici un raspuns si il apuca pe Ron de mana si fugira amandoi spre munte.

Feciorul o privea pe fata si se minuna de frumusetea ei. Avea cam aceeasi varsta cu el, un par lung si balai ce parea a curge pe doi umeri albi ca norii cerului senin. Ochii ei albastrii il privea cercetatori din cand in cand. Fata avea o rochie usoara si o plasa de pescar trasa peste umarul stang.
“O fata pescar…” gandi Ron “ si atat de frumoasa”

Fata: Ce e? intreba ea brusc in timp ce se indreptau spre poalele muntelui de langa sat.
Fata: Te uiti ciudat la mine. Am ceva pe fata?
Ron: Ah nu, dar nu am mai vazut ochi atat de albastrii…
Fata( inrosindu-se) : Hai alearga mai repede… Tu nu pari a fi de pe insula asta. Cum te cheama?
Ron ( parca trezit din somn acum) : Ah, eu, eu sunt Ron de pe Insula Pacii. Pe tine cum…
Nici nu apuca sa termina intrebarea ca fata raspunse:
Ma cheama Sarah si suntem pe Insula Verde. Incantata de cunostiinta. Prin aceste locuri umbla un mare monstru al marii, care iese din apa doar noaptea, iar noi ne ascundem intr-o pestera adanc sapata in munte. Satul ramane gol si nepazit…
Ron( infricosat si grabind pasul) : Un monstru?
Sarah: Da, de aceea fugim noi acum, ca sa ne ascundem in pestera din munte. Creatura aia oribila noi am numit-o Leviathan si ne distruge in fiecare seara casele si ne mananca tot pestele prins de-a lungul zilei.

Ron ( surprins si tresarind) : De monstrul asta m-am salvat eu ieri cand inota sa ma prinda…
Sarah( stramband din nasul carn si mic) : Nu se poate! Nici un om nu a scapat viu de urmarirea fiorosului Leviathan.
Ron ( facand pe eroul) : Sa ma fi vazut… L-am evitat si am inotat cat am putut de repede spre suprafata apei unde se vedea soarele.
Sarah : Aha! Soarele, probabil asta l-a speriat. Creatura asta urata nu poate umbla ziua caci soarele ii face rau.
Intre timp cei doi au intrat in pestera si au inceput sa coboare scari alunecoase sapate cu sute de ani in urma.
Sarah aprinse o torta si ii spuse lui Ron : Urmeaza-ma si stai aproape sa nu te ratacesti.