Thrystan

Partea 1; Partea a 2-a; Partea a 3-a; Partea a 4-a

Tanarul o prinse de mana si au inceput sa coboare cu grija mai adanc in pestera.
“ E ceva ciudat cu baiatul asta…e el frumusel, dar o mare taina se ascunde in ochii sai” gandea Sarah in timp ce cobora in graba privindu-l pe cel ce o tinea de mana.
Cativa oameni le sarira tinerilor in fata avand in mana arcuri.
“Stati!” strigara ei amenintator.
Sarah ( obraznica) : Ce e cu intampinarea asta? Tata, nu ma recunosti?

Tatal : Scuza-ma fiica mea, nu am stiut ca esti tu. Suntem cu totii speriati de Leviathan care va veni iar in seara asta sa ne sperie si sa ne inghita pestele.

Parintele Harei era un om gras si cu parul scurt. In mainile sale mari arcul parea o jucarie si privirile se oprisera acum asupra lui Ron.
Tatal : El cine e?
Sarah ( protectoare) : Un baiat pe care l-a urmarit Leviathan inot pana pe insula. Zice ca este de pe Insula Pacii. Pare a fi un om bun…
Ron: Buna ziua! Ma cheama Ron. Daca va pot ajuta cu ceva…
Tatal Harei ii stranse mana baiatului prietenos urandu-i bun venit printre locuitorii Insulei Verzi.
Tatal: Flacaule, numele meu este Karan si pe aici pe insula sunt respectat si temut. Te poti simti aparat de monstrul ala. Eu am fost singurul care a indraznit sa i se impotriveasca…

Sarah il intrerupse pe Karan : Tata, iar cu povestile tale de vitejie??! Lasa-l si pe Ron sa se odihneasca..
Karan (un pic enervat) : Ah, da … Hai sa te duc la adapostul nostru de sub pamant. Seamana cu satul de langa munte, numai ca aici trebuie sa stam mai inghesuiti si apropiati. Iti voi spune povestea luptei mele cu Leviathan alta data…
Dupa cateva clipe de coborat alte scari alunecoase grupul ajunse intr-un sat cladit din piatra si lemn langa un lac cristalin subpamantean. Un foc mare facut in centrul satului lumina toata pestera tinand loc de soare .
Karan ( mandru de sat) : L-am construit in doar doi ani. E exact ca si cel de afara, doar ca ne simtim un pic mai inghesuiti aici. Macar ne apara de monstrul ala rau si lacom.

Ron se plimba prin pestera cea inalta admirand lumina verzuie ce o raspandea lacul peste casele de piatra. Totul parea ca luat dintr-un basm.
Oamenii din sat venira pe rand sa vada strainul nou sosit si Ron le spuse povestea sa: cum i s-a rasturnat pluta si cum a ajuns in imparatia lui Leviathan si a luat misterioasa perla verde. Auzind de perla un batran alerga spre Ron sa vada misteriosul obiect. Mosul vorbea foarte repede si era emotionat.
Karan ( enervat) : Incet, batrane , spune-ne ce ai de spus.
Batranul : In primul rand ma numesc Asman tinere, iar perla asta nu este un obiect oarecare. Ai facut rau ca ai luat-o de acolo baiete, foarte rau… ( spuse acestea dand din cap foarte trist )

Ron era uimit si il intreba pe Asman unde a gresit.

Asman : Daca aveti cu totii rabdare vom manca in jurul focului din sat si va voi povesti tot.
Oamenii se dusera in centrul satului si pregatira o masa imbelsugata aproape de focul inalt: carne buna si frageda, fructe proaspete si apa limpede din lac. Toti au mancat cu pofta in timp ce Ron de abia de a gustat cateva fructe caci se gandea numai la perla cea verde si la frumoasa Sarah.

Asman : Si acum sa va povestesc despre Lacrima Marii si Leviathan. Numele acestei frumoase perle este Lacrima Marii si este cea mai veche bijuterie din lume. S-a nascut in clipa in care a aparut prima picatura de apa in univers. Comoara a fost aparata timp de sute de ani de frumoase zane ale marii care locuiau departe in tarile inghetate unde toata marea este alba si este mereu frig. Cu zeci de ani in urma pe Insula Verde traia Leviathan , regele piratilor, un barbat crud care jefuise toate insulele marilor. Cativa ani el a strans corabii si oameni si a pornit spre tinuturile inghetate sa fure Lacrima Marii.

Zanele infricosate i-au oferit perla cea frumoasa dar Leviathan cel lacom a luat si alte perle si coroane de aur ale zanelor. Atunci zanele s-au infuriat si l-au blestemat pe pirat sa traiasca vesnic ascuns de soare, pe fundul marii sau tarandu-se pe uscat. Astfel Leviathan a devenit un enorm sarpe de mare care nu poate trai la lumina soarelui . Lacrima Marii a devenit semnul blestemului, iar zanele o apara mereu si sunt gata sa o daruiasca doar unui muritor ce il poate invinge pe Leviathan. Se pare ca tu Ron esti acela…

Ron ( uimit) : Eu?

Partea 1; Partea a 2-a; Partea a 3-a

“Ce insula frumoasa, atat de verde si mare. Seamana un pic cu Insula Pacii, dar padurile acestui loc sunt mai mari si verzi. Cred ca vazuta de sus aceasta insula ar fi o mare pata verde in albastrul marii. “ gandea baiatul.
“Deja nu cred ca asta mai e un vis” isi mai zise el.
“Oare ce insula o fi aceasta? Sa fie oare indepartata insula din Apus unde traiesc infricosatorii monstrii ai marii? “
Ron isi deschise palma si se uita cu atentie la perla ce stralucea minunat in mana sa. Era verde si perfect rotunda, parand a fi o bucata de rai desprinsa si trimisa pe pamant.

“Nu am mai vazut niciodata ceva atat de frumos” gandea tanarul miscat de frumusetea obiectului gasit in pestera de sub apa.
“ Dar vai ce lucru rau si urat il pazea…sarpele ala albastru cu ochi negri si plini de ura.”

Simtindu-se mai odihnit un pic Ron s-a ridicat de pe jos si a pornit in cercetarea insulei. Aproape de mal se afla o padure inalta de banani si baiatul se opri acolo se manance si el cateva dintre fructele coapte. Suindu-se intr-un pom baiatul a vazut fum in departare, aproape de un munte si ceva ce semana cu un sat.

“Ar fi bine sa ma duc spre sat. Cine stie ce se mai intampla dupa ce se lasa seara? Poate mai apare si sarpele cel fioros…”
Feciorul porni repede la drum si aproape de apus era la marginea satului de langa munte. Satul, insa parea parasit si nici un zgomot nu razbatea din casele construite din lemn. Cu pasi mici Ron inainta pe ulita cea mare a satului cautand oameni sau orice alte fiinte ce locuiau acolo.
Un zgomot grabit de pasi rasuna din spate si in mare graba o fata intra in Ron cazand din cauza grabei cu care alerga.
“ Esti teafara? “ o intreba tanarul surprins sa vada pe cineva alergand in acel sat pustiu.
“ Au…da, dar tu ce cauti pe aici atat de aproape de lasarea serii? Nu stii ca trebuie sa ne ascundem cand vine Leviathan? Haide!” Fata nu astepta nici un raspuns si il apuca pe Ron de mana si fugira amandoi spre munte.

Feciorul o privea pe fata si se minuna de frumusetea ei. Avea cam aceeasi varsta cu el, un par lung si balai ce parea a curge pe doi umeri albi ca norii cerului senin. Ochii ei albastrii il privea cercetatori din cand in cand. Fata avea o rochie usoara si o plasa de pescar trasa peste umarul stang.
“O fata pescar…” gandi Ron “ si atat de frumoasa”

Fata: Ce e? intreba ea brusc in timp ce se indreptau spre poalele muntelui de langa sat.
Fata: Te uiti ciudat la mine. Am ceva pe fata?
Ron: Ah nu, dar nu am mai vazut ochi atat de albastrii…
Fata( inrosindu-se) : Hai alearga mai repede… Tu nu pari a fi de pe insula asta. Cum te cheama?
Ron ( parca trezit din somn acum) : Ah, eu, eu sunt Ron de pe Insula Pacii. Pe tine cum…
Nici nu apuca sa termina intrebarea ca fata raspunse:
Ma cheama Sarah si suntem pe Insula Verde. Incantata de cunostiinta. Prin aceste locuri umbla un mare monstru al marii, care iese din apa doar noaptea, iar noi ne ascundem intr-o pestera adanc sapata in munte. Satul ramane gol si nepazit…
Ron( infricosat si grabind pasul) : Un monstru?
Sarah: Da, de aceea fugim noi acum, ca sa ne ascundem in pestera din munte. Creatura aia oribila noi am numit-o Leviathan si ne distruge in fiecare seara casele si ne mananca tot pestele prins de-a lungul zilei.

Ron ( surprins si tresarind) : De monstrul asta m-am salvat eu ieri cand inota sa ma prinda…
Sarah( stramband din nasul carn si mic) : Nu se poate! Nici un om nu a scapat viu de urmarirea fiorosului Leviathan.
Ron ( facand pe eroul) : Sa ma fi vazut… L-am evitat si am inotat cat am putut de repede spre suprafata apei unde se vedea soarele.
Sarah : Aha! Soarele, probabil asta l-a speriat. Creatura asta urata nu poate umbla ziua caci soarele ii face rau.
Intre timp cei doi au intrat in pestera si au inceput sa coboare scari alunecoase sapate cu sute de ani in urma.
Sarah aprinse o torta si ii spuse lui Ron : Urmeaza-ma si stai aproape sa nu te ratacesti.

Partea 1; Partea a doua

“Ah, ce ma doare capul…Doamne sper sa scap…. Vreau sa ii vad iar pe mama si tata” ( gandea Ron in timp ce plutea lesinat in apa agitata).
Se auzea un clipocit, apa picurand undeva. El statea pe ceva tare. Asta simtea Ron stand intins undeva pe jos. Se trezi brusc speriat uitandu-se in jur, caci nu cunostea locul.
“Dupa furtuna nu mai imi amintesc nimic..” ( gandea el tulburat)
Dupa ce s-a uitat de cateva ori in jur baiatul si-a dat seama ca el cunoaste locul de undeva.
“Ce bine seamana cu locul din visul meu cu perla…Sa fie si asta un vis? Sa fie chiar locul acela?” ( Ron privea cu ochi mari in jur si isi punea aceste intrebari nelinistit)
Se ridica in graba si porni spre o lumina aflata undeva la capatul unei camere albastre. In clipa in care el se misca lumina se facu mai puternica si tanarul vazu ca in perete era infipta o perla verde care lumina toata incaperea.
Imediat Ron se gandi la visul sau, si , ca si in vis aparura zanele care dansau in jurul sau spunandu-i toate cu aceeasi voce rugatoare sa ia perla de acolo si sa fuga cat mai repede.
“ Dar de ce? Cine sunteti?” dorea el sa intrebe, dar acum parca devenise mut.
Exact cand luase perla in mana privind spre dreapta vazu o pereche de ochi mari si luciosi privindu-l cu ura. Lumina se stinse brusc si camera incepu sa se umple cu apa. O creatura lunga si albastra sari in fata spre Ron. Era aceea ce il privea si in vis si acum…
Infricosat tanarul se feri de ea si incepu sa inoate in sus unde sa vedea lumina soarelui. Creatura il urmari dar parea ca soarele o sperie si pana la urma renunta la a il mai ajunge pe baiat.
“O Doamne totul este ca in vis, sau e si acesta un vis?” gandea Ron in timp ce inota cu perla in mana spre suprafata apei.
Iesi la suprafata si trase aer in piept cu sete, de abia respirand din cauza fricii si a oboselii. De jur imprejur marea era calma si nu se vedea nici cea mai mica bucata de pamant.
Speriat Ron privi cu atentie in jur si se hotari sa porneasca spre directia din care stralucea soarele. Inota cateva ore, apoi se opri obosit. Uitandu-se mai bine in departare lui Ron i se paru ca se vede un punct. La o a doua privire baiatului ii tresari inima cand isi dadu seama ca vede tarmul unei insule.
Avantat, Ron s-a pus iar pe inotat pana cand frant de oboseala a calcat fericit pe nisipul umed al insulei. Intins pe spate el privea cerul si se bucura ca este in viata.

Partea 1 aici.

Cron: Buna dimineata! Frumoasa vreme nu?
Freya: Buna dimineata. Asa e, nu se vede nici un nor si azi bate si vantul mai tare. E un semn bun…
Ron ( vesel) : Tata mi-ai promis ca azi voi veni cu tine cu pluta facuta de mine sa pescuim niste raci.
Cron: Bineinteles baiete, dar mai intai sa luam micul dejun.
Cei trei au mancat in graba, caci Cron si baiatul abia asteptau sa se duca la pescuit. Ei iubeau marea si toata fiintele ei: raci, scoici, pesti, delfini, chiar si rechinii cei rai si caracatitele.
Ron multumi pentru masa si fugi in spatele casei pentru a-si pregati pluta la care muncea de trei luni. Incepuse cu grija adunand cativa copaci cazuti din padure si legandu-i cu sfoara groasa. Deja pluta putea sustine un om si plutea fara pericole pe apa.
Cron: Esti gata fiule ? ( Intreba tatal aducand cu sine uneltele de pescuit raci)
Ron: Da.
Cron: Tu vei merge cu pluta ta si eu cu barca, da?
Baiatul incuviinta si incepu sa isi care mica pluta catre tarm. Cron mergea ganditor in spate. Nu stia ce sa-i cumpere de ziua sa fiului.

“E un baiat asa bun.” Se gandea el .
“ Are un suflet mare si este foarte harnic. Cred ca i-ar placea o barca mai mare sau poate o perla norocoasa de purtat la gat” . Barbatul isi intrerupse gandul caci trebuia sa isi impinga barca in apa.
Fusese barca tatalui sau si era rezistenta caci trecuse prin multe furtuni si anii nu ii lasasera nici o urma de batranete. Era alba si facuta din cel mai gros lemn de brad ce se gasea cu multi ani in urma pe tarmul acelei insule.
Ron isi impinse si el pluta in apa si sari repede pe ea vaslind incet si sigur cu un lemn mai lung pe care baiatul il folosea ca vasla.
In curand Cron si fiul sau erau in largul marii si pescuiau raci razand si vorbind. Pe la pranz soarele devenise orbitori si caldura parea ca topeste totul in jurul celor doua barcute din mijlocul marii.
Cron: Ah, ce vreme… E mult prea cald si aproape ca nu mai am chef sa pescuiesc. ( zise Cron inotand pe spate langa barca sa)
Ron se uita in zare si dadu din cap in semn de incuviintare, apoi se aseza si isi continua pescuitul.
Mai trecu o ora si din senin se porni un vant rece si aspru. Cerul era inca senin dar din departare veneau cu viteza nori mari si negrii.
Cron ( ingrijorat) : Cred ca ar fi cazul sa ne intoarcem acasa. Vom avea furtuna in curand.
Ron nu il auzi pe tatal sau caci se chinuie sa isi descurce undita incalcita de un rac buclucas care se zbatea aproape de marginea plutei sale. Deodata baiatul simti cum pluta parca zboara de sub el si se trezi in apa.
Un val foarte mare lovise barcile si acum erau la mare departare una de alta. Ron inota repede pana la pluta si incerca sa ajunga iarasi langa tatal sau, dar valurile il trageau in alta parte si deja incepuse si furtuna.
Cron tot striga dupa fiul sau si incerca si el sa porneasca barca pe valurile inalte pentru a isi aduce fiul inapoi.
Prin ploaia calda ce abia incepuse Ron nu mai vedea nimic in jur. El simtea doar miscarea marii si o frica ce punea incet stapanire pe sufletul sau. Se ruga in tacere sa scape nevatamati , si el si tatal sau. Pluta tremura tot mai tare pe apa agitata cand in zgomotul asurzitor al furtunii se auzi un tunet. Un val si mai inalt veni si rasturna pluta izbindu-l pe baiat de ea.

Insula Pacii era departe de lume, o bucata mica de pamant inconjurata de ape pe care traiau multi pescari cu familiile lor. Ei toti duceau vieti linistite inotand, pescuind , spunand povesti sau jucandu-se in apa cristalina. Soarele lumina cu blandete padurile de meri si peri de la marginea insulei iar valurile mangaiau nisipul fin de pe plaja. I se spunea Insula Pacii caci niciodata nimeni nu se certase cu alta persoana in acel loc frumos.
Ron era un baiat sarac, un biet pescar la marginea unui sat uitat intr-un colt al lumii. Parintii sai erau si ei pescari si il crescusera pe Ron sa fie un om cinstit si mereu vesel oricat de grea ar fi viata. Baietandrul avea parul negru si carliontat si era inalt si slab, iar in ochii sai verzi se citea o mare curiozitate.

Ron avea aproape 14 ani si timpul trecea parca prea repede. In acel an pescuitul mersese prost si acum se apropia si ziua baiatului. El devenise trist si se gandea cu grija la parintii sai si se ruga pentru ei in fiecare seara inainte de culcare. Intr-o seara ca oricare alta, frant de oboseala Ron se aseza in pat si isi incepu rugaciunea obisnuita, dar il cuprinse un somn adanc si nu apuca sa isi termine ruga.

A doua zi Ron s-a trezit cu parul ciufulit si cu o durere de spate. Avusese un vis foarte ciudat in care el se gasea intr-o pestera mare si albastra luminata de o enorma perla verde. In clipa in care el a atins perla mai multe zane au aparut in jurul sau. Zanele dansau si ii zambeau toate indemnandu-l sa ia acea perla fermecata. Ron facu acest lucru dar se vazura doi ochi stralucind in intuneric in departare si baiatul scapa perla speriat. Atunci s-a trezit…
Intr-un suflet Ron a fugit la mama sa sa ii povesteasca ce visase. Ea spala niste rufe afara in curte, iar tatal sau plecase deja sa intinda plasele de pescuit. Mama lui Ron era o fiinta slaba si inalta cu ochii negrii si cu zambetul mereu pe buze. Gasea mereu cuvinte de alinare pentru baiat sau tatal sau. Numele ei era Freya.
Freya: Buna dimineata Ron! ( il intampina cu zambetul pe buze pe baiatul ciufulit si somnoros)
Ron: Buna dimineata mama! Unde e tata?
Freya: A plecat sa intinde plasele de pescuit. De aseara vantul bate altfel si poate asa o sa avem mai mult noroc la pescuit.
Ron: Am avut un vis ciudat ( zise baiatul sovaitor scarpinandu-se in cap)
Freya facu ochii mari curioasa si se opri din munca ei gata sa asculte povestea baiatului.
Freya: Poti sa mi-l povestesti si mie?
Ron( un pic rusinat): Nu e cine stie ce. Eram intr-o mare pestera albastra si cateva zane frumoase dansau in jurul meu. Apoi am atins o mare perla verde si o creatura ciudata m-a privit. Si apoi m-am trezit…
Freya( zambind) : Un vis destul de frumos. Poate inseamna ceva. Poate vei gasi azi o perla pescuind mai aproape de tarm.
Din departare se apropia Cron, tatal lui Ron si sotul Freyei. Era un om inalt si bine facut cu o barba lunga si neagra si o privire aspra dar agera. Istetimea sa era vestita in tot satul, iar Cron se mandrea cu faptul ca toata lumea ii cerea sfatul.  Ajungand la poarta casei Cron isi saruta sotia si isi mangaie pe cap fiul.

Partea a 2-a