Thrystan

Motivul pentru care ascult DNB:

In data de 1 octombrie 2009, trupa IAMX a concertat in Fratelli Studios, un club de (relativ) fitze destul de greu de gasit daca vii ca idiotul cu tramvaiul 5 dinspre Stefan cel Mare in loc sa o iei sanatos la picior dinspre statia de metrou Aurel Vlaicu inspre cladirea Oracle and beyond…

Fiindca e 4 noaptea si sunt obosit recenzia concertului va sosi maine, dar iata niste clipuri pe care le-am filmat la concert:

IT ROCKED!!!!!

Iata inca o mostra excelenta de chitara marca Brian Molko (sau unul dintre touring guitarists)… Ma seaca faptul ca nu am gasit nicaieri partitura pentru melodia “Come Undone”. Bucata psihedelica de solo care incepe la minutul 1 e fantastica! Enjoy this kinda creepy, kinda sad sound:

Ca si in cazul lui “Julien”,  melodia suna mai bine live decat pe album…

Desi Brian Molko era dat cu o tona de fond de ten si ii statea bizar cu pony tail, ca sa nu mai vorbim de faptul ca il mai lasa vocea uneori, atmosfera magica a dominat ieri zona Romexpo, de indata ce Placebo s-au pus pe cantat. Au deschis cu “Kitty Litter”, au cantat si “Battle for the Sun”, ne-au dat fiori cu “Sleeping With Ghosts” (”Soulmates never die, soulmate dry your eyes…”) si apoi lacrimile fanilor au curs  pe “Follow the cops back home”.

Da, da… la Placebo se plange, se plange din greu. Nu stiu daca fanii o iau in cur sau nu (unlike cei de la Manowar, care sigur o iau), dar mai toti s-au molesit la piesele old-school.

Evident “Julien” a fost piesa serii, cu o interpretare incredibila, iar eu am fost uimit de “Come Undone”, ignorata de mine pe noul album, dar pe care am apreciat-o live. Ah da, poate ar trebui sa vorbesc despre alcoale… S-a baut Redds, pishatul cel nou si cel vechi, dar nu oricum, ci in pahare de Pepsi, din 2 motive:

1) sa nu te julesti la arterutze si sa nu arunci spre Brian
2) in paharul stas de bere nu incap 330 ml de Redds, care face GIGA spuma si e nevoie de pahar Pepsi XXL, mai mare decat la KFC

NOTA BENE: clipurile de la Placebo sunt aici, filmate de  mine si mai sunt pe vine cateva, pe alt canal

Sonorizarea a fost OK, efectele luminoase si ecranul din spatele trupei si-au facut treaba excelent, creand uneori trippuri mai bine decat substantele cu care unii s-au pregatit pentru show. Cei de la Placebo mi-au parut cam reci si indiferenti cu publicul si, desi toti din jurul meu ii adorau si unii baieti ii vroiau scafandrii lui Brian intre dinti, mie mi-au parut doar niste roboti care si-au cantat piesele fix ca pe albumm, fara sa comunice cu publicul.

Unde e improvizarea, unde sunt fazele de comunicare cu publicul, poantele si fredonarea? Macar au facut 2 bis-uri, dar din cate am auzit, basistul a primit pahare si brichete in ca[, probabil pentru ca e openly gay. Tobosarul le merita mai degraba, fiind new guy si expus sindromului Jason Newsted. Revenind la muzica, am cazut pe spate la "Special Needs", ma asteptam sa cante "Every you every me" si au facut-o, iar pe final am primit "Song to say goodbye" si "Infrared".

Nu putem uita de “Special K”, “Black Eyed”, “Asthray Heart” (o laba de piesa, o mizerie, o nesimtire), “Taste in men” , sau de magistrala “Meds”, care a sunat divin. Mi-a placut faptul ca publicul a fredonat perfect “Special K”, iar Brian le-a dat o fereastra de cantare (cam mica totusi), sa se auda si romanasii fredonaci. “Breathe underwater”, “For what it’s worth”, “Speak in tongues”, “The never ending why”, “Happy you’re gone” (a doua mea preferata de pe noul album ) si “The bitter end” au completat setlistul. Well worth the money!

Nu ma intrebati cine a cantat in deschidere… Expatriate cica. O mizerie de formatie, venita tocmai din Australia sa fie sugaci la Placebo.  Multora le-au placut, dar multi sunt sugaci politicosi, genu’ de baieti care se aflau in jurul meu si ziceau ca ar face sex cu Brian…yuck! Concert de nota 8.5 pentru Placebo!

17 iunie 2009 a fost o zi speciala, mai ales daca luam in calcul faptul ca am ajuns la concertul Gogol Bordello din Teatrul de Vara Herastrau printr-o greseala, o toana, bilete luate cu o zi inainte. Ce-i drept ascult Gogol Bordello de cativa ani si daca nu ma insel am aflat de ei vazand filmul “Everything is Illuminated” cu Elijah Wood si Eugene Hutz, solistul trupei de gypsy punk.

Gypsy punk? Da, da… punk si muzica tiganeasca. Ceva de genul asta:

Din prima secunda in care Hutz si ai lui au preluat controlul scenei, lumea a fost in picioare. Initial credeam ca o sa o ardem intelectual, pe scaunele portocalii cu berea in mana si aplaudand sec, cum am facut-o la Taraf de Haidouks. Pare rau baetzi, dar nu sunteti pe gustu’ meu haules baules!

Evident am auzit hiturile “Start Wearing Purple” si “Wonderlust King”, iar showul s-a incheiat magistral cu “Baro Foro”, ba chiar a fost si loc de bis, tot “Baro Foro”, dar cantat impreuna cu cei de la Taraf de Haidouks. Ce m-a impresionat a fost varietatea culturala si muzicala a trupei. Daca pe albumul Super Taranta! din 2007, al celor de la Gogol Bordello, putem asculta muzica traditionala italieneasca (tarantella), iata ca seara de 17 iunie a fost una dominata de “ritmos de Rio”, in stil samba.

Si totul gratie tobelor si a unui mic brazilian agitat, care topaia de colo-colo pe scena. Am auzit si o mostra de cazacioc, ba chiar si ceva in romana, daca nu ma insel… lucru cu adevarat impresionant, chit ca acesti “tigani” o rupeau probabil si pe limba noastra. Lumea a fost in extaz, publicul a dansat, a fredonat hiturile si a cerut bis intr-un mod inedit: batand in scaune la unison.

Eugene Hutz, solistul a facut show, mergand in linie (aparent) dreapta cu o sticla de vin, mai mereu la bustul gol, stropind publicul cu lichidul bahic si dansand ca un apucat tot timpul. Atat de apucat incat si-a incurcat firul microfonului nu o data, fiind necesara interventia unui tehnician, care a alergat mai ceva ca un rapidist platit la timp de Copos.

Per total a fost un show de nota 10, cu un tigan glumet si sugubat la vioara, cu femei usoare la tobe grele, cu solist caterincos care a dat cu microfonul de pamant si l-a bagat intr-o toba metalica, in care a batut apoi si cu un brazilian mai agitat decat Cavalera.

Pentru ca sunt pe fuga va pot spune doar ca Gogol Bordello a facut un giga show cu cateva zile in urma in Herastrau si va prezint 2 clipuri pe care le-am filmat. Revin cu recenzie maine!

Si un clip in care solistul, Eugene Hutz o ia razna (in sensul bun) si incepe sa bata darabana la o toba improvizata de metal, in care ascunsese mike-ul. Sambaa! :X

Daca sunteti in cautarea unei melodii trippy de duminica, cand de fapt e luni si ploua si nimeni nu munceste, va recomand o opera de arta a la Maynard Keenan (Tool & APC). Este vorba de melodia Momma Sed, cantata live si sunand exact in stilul lui Parabola si al hiturilor A Perfect Circle pe care le apreciez:

Apoi o dam spre country, cu mentiunea ca nu e 100% country si ca imi place melodia asta doar pentru solo-ul care incepe la minutul 4:20 si continua on and on and on orgasmic (climax la 5:30). Synyster Gates este unul dintre cei mai buni chitaristi din era moderna, dupa parerea mea. Iata o colectie de solo-uri ale lui Gates, daca nu ma credeti.

Iata ca Placebo nu dezamageste total cu albumul nou, de vreme ce au cantat live zilele astea cateva melodii de pe “Battle for the Sun”, care suna foarte bine. Julien este de departe cea mai tare melodie,  o ascultati in clipul de mai jos. In sfarsit suna ca vechile melodii Placebo, depresive, riffuri bune si niste clape care-mi amintesc de Bitter End.

Pe locul 2 in topul meu personal (dintre melodiile noi) se afla Happy You’re Gone pe care o poti asculta aici. Suna gen Pierrot the clown sau Let’s Follow the cops back home, de pe albumu Meds.

Si acum o scurta recapitulare la ceea ce avem deja de pe Battle for the Sun (click pe ele sa le asculti):

Julien (live)

Happy You’re Gone (Live)

Ashtray Heart (BBC radio)

Battle for the sun (video oficial)

Kitty Litter (live)

Devil in the details (live)

Speak in tongues (live)

Wouldn’t it be good (live, da, e cover dupa aia celebra)

For what it’s worth (video oficial)