Thrystan

Pe 1 ianuarie am avut ocazia sa vad la TV cele mai gretoase mostre de jurnalisma ale ultimilor ani… de la reportaje din jacuzzi-ul de la Predeal de REV, pana la terminologie de la coada vacii cu privire la pirotehnie, la o familie random care facea revelionul acasa, sau la gunoierii care danseaza pe linia de tramvai in “noaptea dintre ani”.

Si zambeam in barba vazandu-mi fostii colegi de la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, cum tremura ei in frig, transmitand de la fata locului. Mai precis am depistat 3: unul la Realitatea TV, unul la Prima TV si una la Antena 3. Cum stateau ei pe bancile facultatii invatand piramida inversata, deontologie, manualele lui Coman, haptica, ISMM si alte aberatii…. cum stau ei si tremura in frig pentru 2 lei juma pe luna… cum tot viitorul va fi asa, ba chiar si mai negru din cauza crizei. And over and over and over again… pana se vor esua fiind tot reportashi si la 35 de ani si nu niste Tolontani asa cum sperau.

Cand intri la Jurnalism, totul e idilic si te visezi fie pe teren, rupand gura policitienilor cu intrebari incuietoare, fie in mijlocul inundatiei, cu viitura in spate si fiind foarte cool… degeaba. E interesant ca in toate fanteziile tale de jurnalist rupator de gura, te vezi vara, toamna sau primavara, semn ca oi fi si tu un anti-Al Gore si sustii incalzirea globala si lipsa de iarna. Dar ce te faci cand vine Recembrie?

Cand o sugi prin balti si zapoare? Cand tremuri in trafic? Cand impingi masina in zapada cu alti amarati de la “fata locului”? De ce ar vrea cineva sanatos la cap sa se faca jurnalist TV sau sa faca parte din presa scrisa? New media & online are the shit. Ca sa nu mai zic de advertising… aia chiar nu tre sa iasa din viloaca aia unde coc idei de cacat pentru reclame.

Vad tot mai multe statusuri si discutii despre licenta si facultate recent… Oamenii se bucura ca au scapat de facultate, ca au dat licenta, ca o vor da, ca au intrat in ea, ca au cumparat-o, ca au scris-o, ca stiu sa scrie, ca stiu sa memoreze cuvinte random, ca au fost in stare sa termine o facultate etc…

Tin minte si acu’ ce orgasm era in a doishpea… sa intri la facultate, omg, e musai, e miezul, e hardcore. Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii a fost o laba trista, pentru mine, obisnuit cu labe vesele, gen Liceul Alexandru Ioan Cuza, din Bucuresti, sector 3 (fostul MF3). Ce-i drept am ars-o liberal, fara a studia excesiv, cu un an intai marcat de o greva de 2 luni, urmat de o prima sesiune cu o prima restanta la Introducere in Relatii Publice (o mue de materie, care formeaza cei mai muisti profesionisti).

Observati cum au fost vopsiti peretii facultatii mele… cu labe de om, pentru labe de oameni, care o vor labari aiurea in continuare, sperand sa faca laba vreunui mogul media, sa ajunga si ei labe triste inregimentate in rutina cartii de munca:

Anul 2 si 3 au fost printre picaturi, pentru ca o ardeam work full time @ Softpedia.com si uneori la facultate, ascultand pizde plictisite cum vorbesc de Meteo TV si realizarile lor ce gravitau intre noua poseta si pasta de dinti cu gust de sperma iubitului. Or fi si facultati care te invata ceva, nu zic nu, dar FJSC nu face parte din ele. Ba pot spune ca m-a tampit, ca am vazut cum e sa nu stii engleza la 30 de ani, cum e sa fii analfabeta (si gama) la 25 de ani, cum e sa fii frustrata, nefututa si asistenta universitara simultan.

Sa nu mai vorbim de relatiile profesor-eleva, de pseudo online-jurnalism, orele de blogging in care eu o ardeam expert, in vreme ce pizdulicile se speriau de wp-admin si perspectiva aprobarii unui comment pe blog (wordpress nu musca fah). Si spagi sa mearga toate distrusele la Erasmus… si restante luate cu ieuro si pac-pac, activitati comunitare gen cumparat de “revista scolii”, “zugravit holul facultatii” si altele, care iti aduceau puncte.

Ce m-a invatat FJSC? Ca jurnalismul e o meserie pentru frustrati si distrusi, pentru pizde care au vazut ca la mate e greu, la ASE e cu conta’, iar la medicina e cu sange si au decis ca limba materna nu le poate juca feste si parca erau creative la Romana in liceu cand luau 6 afirmand ca Luceafarul e scris de Marin Preda si e proza.

Am invatat ca ProSport e o sita in care se aduna taranii de pe tarla si se pun pe PC-uri HP sa scrie si ca jurnalismul online e viitorul, care nu prea admite pizdulici intr-un astfel de segment tot mai competitiv. Si acu’ zic eu in gandu’ meu… In 2005-2006 bloguiam pe Yahoo 360, aveam zeci de commenturi la fiecare articol si sute de mii de views…

Apoi m-am lasat din cauza facultatii si a workului… asta in vreme ce Zoso ajungea zeu al blogginului si aduna mii de euro pe luna. Daca nu eram oaie ca toti colegii de liceu sa fac o facultate si ramaneam blogger, oare cine era zeul bloggingului acum?

Sursa foto 1

Sursa foto 2