Thrystan

Tine-ma de mana
Sa ne impiedicam impreuna
De spinii sortii
Si iata cum alunecam
In acida saliva a mortii

Salve de bun venit in rai
Trase de inger haini
Ma intampinau pana ieri
Cand am cazut cu tine in vid…

Cu punga vietii pe fata
O paiata plastificata
Am o viata, o viata, o data
O viata vida, alba, falsificata

Dansati voi goale calauze
Albi pescarusi plecati dupa perfuzii
Ghidati-ma in vinul sec al tineretii
Si voi cadea din maduva stricata
In a fi osul rupt al vietii….

Sunt prea bogat pentru a zace-n asta boala
Un munte de simtiri prabusit peste mine
Sunt ca o unealta mult folosita si goala
Astept ziua roua inchinand sa m-aline

As vrea sa-nghete clipa si cerul jos sa vina
Sa-i contemplez prezenta angelica si fina
Caci trupu-i o gradina de trandafiri maiastrii
Iar ochii-nchid tot cerul in straluciri de astrii

Iar torta buzelor ma indeamna a pune o dorinta
Pe care doar sarutul a implini-o poate
N-avem destul din rai, din iad sau din credinta
Sa cred ca esti reala , nu rasuflari si soapte

Mi-esti muzica ce-nfioara ca picatura rece
Pe pielea calda, moale,cand timpul nu mai trece
O vana pulsand plina d-esenta ta de-a fi
Boboc de floare alba caznind  a inflori

Esti steaua nova alba in clipa ei de gratie
Ce face din sfarsitu-i stelara grea senzatie
Un scrijelit luceafar, pe cer un giuvaier
Cand cerul te va prinde voi sti ca astazi pier

Si nu este nevoie sa prind un inger viu
In cusca de-o secunda iubind a-l sti aproape
Caci te-am avut pe tine, dar n-am stiut sa fiu
Cristal in palma ta si podul dintre ape

Prea sus tu esti de mine, din vita ingereasca
Un pamantean nu poate perfect sa cucereasca
Ramane-un singur gand impur de-ar fi real
Eu sa ucid pe mine, sa fiu in rai, pe-un mal

Dar vai caci malu-i negru iar clipa-i sufocanta
Din rai am lunecat-a in iadul far’ de apa
Si-nchid un ochi strivind o lacrima de ura
De ce nu-esti tu aici, ca mine de impura?

Si prins imi e destinul in lanturi ferecate
Blocat in pesteri negre, in iaduri desantate
Ma vezi orbind, cazand, departe iar de tine
O crima ai produs tu, ucis dar sunt de mine

Si nu te lasa gandul, esti una cu Fiinta
Ce-a harazit iubirea si mila, si constiinta
Ce poate face-un inger cand demon i-este drag
Prea mult eu te iubesc in jos ca sa te trag

Vrei iadul doar cu mine, sa impartim durerea
Ma doare sa refuz, dar crunta-ti este vrerea
Fii inger draga fiinta, nu demon ego-ucis
Fii un cristal,lumina, nu-amorul ros’ inchis

Picatura din cer vino inapoi
Catre ochii albastri
Caci nu stiu ce sa mai cer
Cand am ramas orb, fara astri
La sanul iubirii zac, sunt de piatra
Astazi sunt mort, maine pier

In mintea-mi aprinsa se perinda
Imagini moarte de frica
Orbirea-mi cat va sa tina?
Sfarsitul cand va sa vina?
Din moarte in viata m-aduce
Un inger nestiutor, far’ de cruce
Un inger femeie, un inger dulce

Si pier si mor si ma tine pe pamant
Si as vrea sa fiu praf si sunt aici, legamant
Si ma tine si ma saruta si vreau sa pier
Si nu ma lasa in iad, azi sau ieri
Si e un inger ce sangereaza izgonit
Fara de aripi, gol, dar m-a iubit
Si iat-o langa mine om
Cazuta din ceruri, atom alb cu atom
Tinandu-ma in lanturi de puf
Saruturi de cristal, angelic zaduf…

Si o tin langa mine cand cade
Raiul o cere inapoi, ah doamne
Si o leg de a mea mana, nu vreau sa se ridice
Armate ingeresti nu vor ca ea sa pice
Cu un muritor ca mine
Asa nu-i este bine
O leg de pamant, o leg de carne
O leg de suflet, o las’ far’ de Doamne
Si ma tine in brate, se sfarseste sentinta
Si din inger acum, iata e Fiinta…

Prin fum de tigara
Un inger coboara
Spre orasul adormit
Unde s-a zamislit
Un pui de cruce
O bucata de duce
Aripi frante, adormit
Ingerul iata, a sosit
Alungandu-ti de la gene
Iluzii false de Mos Ene

Inger plange pedepsit
Pe pamant el a venit
Ispasind a sa sentinta
Luandu-si trupul si fiinta
In primire, s-a trezit
Omul nou acum sfintit
Bat aripi calde, cad
Buna dimineata, iad!

Inger, inger, inger, nu!
Iata acum om se facu
Pedepsit nu putem spune
El e fiinta far’ de nume
Indoit de la mijloc
Nimbul spart, aripile ioc
Gura uscata, ochii morti
Tras in jos de negre sorti

Diavol nu-i, dar inger nici
Pe pamant, la noi, aici
Domnul te-a uitat faptura!
Fiinta ta nu este pura!
Ai blesteme peste chip!
Far’ de nimb si de arip’!
Domnul te-a uitat faptura!
Trista, goala, creatura…

E un inger sus in cer ce indraznit-a in jos privirea
Prin pamantul reci’ ca fierul, reci’ ca firea
Si a sa patruns’ ocheada chiar strapuns-a totul
Ajungand ea insa in iadul, in care era netotul

El, un demon ca multi alti, ea un inger far’ de seaman
A inceput incet sa bata ceva cu iubire geaman
Ah neliniste, tu umbra ce intuneci colt de rai
Vai lumina prea ciudata in ast’ iad esti soar’ de mai

Edenul nu mai e casa, ci o vatra de foc, chin
Iadul nu mai e taram de vatra , ci o scuturar’ de spin
Lantuirea celor doi trece  prea mult de nefire
Inger sa iubesc pe demon, cutezanta! , ce nestire?!

Ea se roaga noaptea lunii sa ii dea un somn cu vise
El vorbeste apei moarte sa ii aduca ce poftise
Stiu cei doi de unul altul, de iubirea ce isi poarta
Dar nu pot sa o arate, cum un orb nu poate arta

“Domnul se va mania!” , “Ah din iad eu voi cadea!”
Se gandesc cu fior cei doi, ca nicicand se vor avea
Fata lui de smoala cade, fata ei de cristal plange
Ea se zbate in zbor de paseri, zbatul lui e fiert de sange

Intre cei doi zace insa, si pamantul cel uitat
Peste care timpul nins-a iarna rece, si-a inghetat
Dintr-o data palid iadul , intr-o zi el are-un gand
“Azi e frig si neamul drac nu ma va vedea fugand”

Caci si ea de sus, chiar stie ce gandeste al ei drag
Adormiti vazand ea ingeri, la Eden sta bland in prag
Si-l zareste : soimul negru, peste gheata fara de limiti
Inim’ bate cu speranta ca cei doi vor fi uniti

Se preface mandra luna intr-o umbra, intr-o doara
Ca si mandra fata inger, sus in jos ea sa coboara
Umbra neagra si scanteie, contopind aria noptii
Impotriva tuturor, Creatorului si sortii

“Te iubesc mai mult ca focul ce imi da viata, esenta”
“Te iubesc ca Dumnezeul ce mi-e suflul si prezenta”
“Te-as iubi secole negre, caci tu alba, contopim”
“Te-as iubi cat nova tine, ca o nova sa murim”

Si-n sarut uniti ei stau, statuari, frumosi, galanti
Insa soarta are un zar, chiar si pentru asti amanti
Se ridica norul umed ce adapostea ieri luna
Si se-arata cu manie Domnul mandru avand cununa

Clocotind e jos si iadul, haul negru s-a aprins
Domnul urla: “ Asta-i veacul in care un inger stins”
“M-a tradat pentru o fiinta mult prea jos pentru mandrie”
“Doamne iarta, dar pe el, si pe mine, te manie!”

Lava-uscata clocotinda, iat’ apare si Satan
Surprinzand romanta-n scena, peisajul diafan
Cu un zambet de cenusa se preface enorm uimit:
“Cum un inger pur si-un demon, pe pamant s-au contopit?”

“Piei Satana!” tuna Domnul, “lasa ast’ la judecata”
“ Caci mai dreapta este spada cand de Mine e-ndreptata”
Ascuns gandul si-l ridica tatal negru al uriciunii
Cu un jungher rapid strica vocea rece a ratiunii

Junghiat cade demonul intr-o balta rea de sine
Domnul cutremura bolta prabusind zile senine
Peste negrul stapan demon ce fugind ii rade in fata
“Cum jucam noi cu iubirea, cea subtire ca o ata?”

Fata inger se topeste , cade lang-al sau iubit
Praf el este acum si doare, doare rau caci s-au dorit
Vazand jungher langa corpul, care rece inghit’ neantul
Isi ia locul in tais, curmand viata ca si-amantul

Si cu zambetul pe buze zice rece catre Domnul
“Ocupat tu esti acum cu o razbunare fada”
“Dar pe ingerul tau drag, nu-l lasai la fiinta draga”
“Si s-a dus al meu, chiar demon, pentru mine era totul”

Cade ingerul pe solul ce se strange incet si plange
Consternat din cer si Domnul cugeta si ganduri strange
“Fost-a rau c-a fost iubire, dincolo de porti de rai?”
“Demon este doar acela ce iubind nu poti sa-l ai?”

Incet se sfarsi cuvantul, Domnul este iarasi sus
Tot pamantul plange sub, dar ii este Lui supus
Cele doua corpuri pale se preschimba incet si iata!
In cascada ce sta sus, si el jos, un pisc de piatra

Ca iubirea ce le-a fost fatala ea coboara catre el
Apa-i lina si domoala, imblanzind piscul rebel
Contopiti macar acum, si se pot iubi in pace
Ea ca apa cristalina, el ca stanca ce-o atrage

Domnul lasa aceasta in voie, El stiind ca e pacat
Sa arunci iubirea in van, ce-i ucis sa fie uitat
“Nici perfectul nu-i perfect, cand iubirea ne patrunde”
“ Domnul nu mai este Domn, si iubirea nu s-ascunde”

De in viata suntem poli, cei opusi, dar noi simtim
E ceva in noi ce bate, si iubirea noi o stim
Nu lasati sa treaca clipa, doar temand un sacrificiu
Cu-el fii una, cu-ea fi unul necontand negru auspiciu!

My very own “Luceafarul”… Nu-ti place? Sa te vad pe tine scriind una mai buna….