Thrystan

Esti un gandacel mic, zdrobit de o umbra. Si imi imaginez cum tai in coapsa ta cu o drujba cu zimti ruginiti. Cum sangele ti se prelinge in pantec si nici macar nu te zbati, pentru ca stii ca raul ce mi l ai pricinuit a dus la aceasta desfasurare. Desfasurare de forte si torte, pentru ca vreau sa te ard pe rug, in vazul tuturor. Vreau sa iti tarasc mama de par sa vada ce a zamislit… sa miroasa carnea ta arsa si sa vada cum ti se topesc ochii de la caldura, cum sangele iti fierbe si cum creierul ti se lichefiaza. Cum iti pocnesc oasele in focul mocnit de final…

Vreau ca lichidele corpului tau sa parfumeze focul, sa ne purifice pe toti cei afectati de tine. Esti o taratura scarboasa, deghizata in fatuca sensibila si bolnavicioasa. Panza ta de paianjen purtator de vulva ne a ademenit si suntem cateii tai, care vor sa te miroasa sub coada, dar primesc doar un iz de fertilitate… un poate. Acum ca nu mai esti… decat cenusa, tu papusa, ce m-ai facut dement, de atatea ori in pat si nu numai, ai constat ca eram pe bune, nebun, al tau, dement, mereu al tau.

Febra mea nu se opreste, sunt bronzat pe fata si manjit de cenusa si seul tau… Sunt ultima persoana pe care ai vazut o pe Terra, ultima imagine care a coincis cu sfaraitul muschilor tai cei mari, cei mai mari muschi din corp, intre care ma aflam seara de seara, desi as fi vrut sa ma aflu in muschiul ce se afla pe locul 2 in al nostru fizic.

Fara un horcait, fara zvarcoliri si urlete, te ai stins eroic pentru o persoana care trece prin gradele 2, 3, 4 de arsura, pentru ca mai apoi sa ajunga la gradul friptura, ca o bucata ordinara de pui, da, ce iti ramanea intre dinti ieri este echivalentul tau azi. Fara rotisor, fara de semafor si totusi rosu, ca valvataia care te topeste, te patrunde pe interior, iti incendiaza plamanii, iti topeste buzele si subtiaza pometii, ce raman incet fara carne.

Parul tau frumos si lung s a dus printre primele, aducand vapaia pana deasupra creierasului tau incins ce a urzit sa ma aduca sub coada si papucul tau.

Capilarele ti s au spart si sangele cald a invadat scalpul, pe masura ce caldura iti accelera bataile inimii, nu mai puteai judeca, respira si simteai cum creierul este gata sa faca implozie. Ficatul supraproduce hematii, iar setea te cuprinde, in vreme ce coapsele insangerate ti se perpelesc primele. Grasimea ta putina se topeste imediat, iar flacarile isi croiesc drum cu usurinta prin carne, catre os, incingandu-l pana simti (daca mai simti) ca te sprijini pe tije incandescente in loc de picioare.

Tibia ta e o bucata de metal incins… Craniul tau fierbinte ar putea gazdui o mica cina, o fiertura, poate o portie mare de ceai, poate niste crenvusti, cum ai mai gazduit de a lungul vietii, catre laringe.

Sursa foto