Thrystan

Asta e Ville Valo in aceste zile de Twitter si Facebook: un pensionar excitat care geme, un nene slabut cu riduri si care a renuntat la machiaje, din pacate, pentru a-si arata varsta reala. Cica noua productie a finlandezilor, Screamworks: Love in Theory and Practice e un album de dragoste, urmasul perfect pentru “heavy-ul” Venus Doom, cea mai mare boratura din istoria muzicii nordice.

Singura melodie care merita baga in seama pe acest album de 13 piese este urmatoarea (asteptati-va ca ea sa fie scoasa de pe YouTube pentru violare de copyright):

Mai proasta alegere de single-uri nu am vazut: intai “Heartkiller”, o porcarie de melodie-generic de final de film si apoi “Like St. Valentine”, cu bucati care suna a drum loop si nu a tobe reale, plus un videoclip filmat parca de adolescenti cu handycamul in spatele blocului. Credeti sau nu, HIM are pana si o melodie vag electronica, ultima de pe album, pe numele sau “The Foreboding Sense of Impending Happiness”.

Clapele cu sound de anii ‘80 nu salveaza aceasta flatulenta comerciala a celor de la HIM. Daca nu cunosteam ce poate trupa asta si cine sunt baietii lui Valo, mi se parea OK albumul, dar asa… Nu poti canta ca o trupa de “highschool prom”, cand ai la activ hituri ca “Gone With the Sin”, “Poison Girl”, “Funeral of Hearts”, “Sacrament”, “Solitary Man”, “Love Said No”, “Close to the Flame” si multe altele.