Thrystan

Am primit de ziua mea (printre altele) cartea “Necrofilul”, de Gabrielle Wittkop, semn ca exista si persoane care imi cunosc gusturile in materie de literatura. Evident, am devorat paginile sale ieri, cu o aviditate egalata poate doar de scrierile lui Chuck Palahniuk. Ce am descoperit? Experiente necrofile inedite, narate de un lucifug francez.

Lucien este un anticar obsedat de moarte, de inmormantari, de vestimente negre si de eros-ul experimentat cu cei trecuti dincolo. Interesant este faptul ca el nu se multumeste sa desacralizeze doar pantecele moartelor, ci ia in primire si bebelusi, barbati, baieti tineri si chiar si o femeie de varsta a treia.

Dupa ce copuleaza cu cei morti, necrofilul ii arunca discret in Sena, fara a fi prins vreodata. E comic sa vezi cum Lucien incearca sa care un “barbat frumos inalt de 2 metri”, dar se multumesc sa faca sex cu el in cripta, mortul fiind prea greu de carat. Exista si povesti de dragoste, cand necrofilul da peste vreo tanara fermecatoare, dar si povesti tulburatoare cand francezul ia in primire 2 frati gemeni (el si ea, suedezi blonzi) si le uneste organele genitale, spre a le privi cu incantare.

Frustrarea lui e mare atunci cand bebelusul e prea stramt pentru a fi patruns, iar de mentionat e faptul ca aceasta carte incepe cu o motivatie a acestei pasiuni patologice pentru cei morti. Sunt curios cati au stomacul de a citi asa ceva…

Sursa foto