Lil Phil

Ce cacat cauta satanistii astia de Marduk in Studio Martin?! Adica nu am nimic cu metalu’ ala mai spre Belzebut, dar cum sa ii pui in ultimu’ club de pastilati? E ca si cum ar fi Dimmu in Bamboo, sau orice grindcore in Dumars.

Si concertu e real, dupa cum vezi si aici.  Mai canta si Vader…

Sursa foto

Cica a fost lansare de album Muse in Club Control si cica eu aveam albumul de o luna si cica mizeria aia de compilatie de 11 piese bashite, din care 2 interludii si 3 diarei de pian era de vanzare si in clubu’ vietii. Evident, la evenimentul din 10 octombrie 2009 nu a participat mai nimeni… Astfel, doar eu ma holbam ca prostu’ la un concert proiectat la o rezolutie cacacioasa langa scena din Control.

Da, e concertul HAARP, pe care il gasiti si pe YouTube… Erau si vreo 2 indineze proaste, care se credeau fane Muse si se zbenguiau ca pestele pe uscat, peste foarte familiar lor, dupa mirosul partii de sub brau. Evident, s-a gasit si o desteapta care filma sau face poze proiectiei de pe perete, daca va vine sa credeti atat prostie.

Ce pot sa zic… un eveniment nereusit marca Control (cacofonie voita), o formatie Muse care si-a dezamagit fanii si o proiectie facuta probabil de un DJ orb, castrat si surd.

Am fost la ceva concerte anul asta, printre care si In Flames, Placebo si Gogol Bordello, dar am si experienta anilor trecuti, cu Manson, Alice Cooper si Metallica si pot spune lejer ca IAMX a fost cel mai tare concert din ultimii ani, cel putin in Romania. In mod clar experienta IAMX din Fratelli Studios a depasit ceea ce ne-a oferit Placebo la Romexpo in iunie…

Stiu ca vor veni frustratele de 14 ani de pe forumuri, care de abia si-au descoperit gaurica sa imi zica ca sunt de cacat si ca nu am fost atent la concertul Placebo sau cine stie ce mizerii, dar le invit sa asculte un pic de IAMX live… daca au varsta necesara intrarii la concert. Evident, show-ul din data de 1 octombrie nu a fost lipsit de mizerii: intarzierea de 2 ore a formatiei, un DJ (Marika?) apatic si care mixa tot felul de aberatii DNB-iste, electro si indie, inghesuiala publicului si lipsa de varietate la capitolul bere a clubului Fratellio Studios.

Oricum, IAMX a meritat asteptarea cu desavarsire si in vreme ce echipele romanesti de fotbal erau macelarite in UEFA, Chris Corner si ai lui preluau controlul in fata a 2000 (zic eu) de oameni extaziati. Publicul era majoritar feminin, trendinez si hipsteroid, dar asta nu conteaza cand showul este quality.

Daca nu as fi avut un indiot cu paru gen emo in fata mea care sa tot futa coate in aparatu’ meu foto si sa se fatzaie ca o tarfa penala era si mai bine. Cu cateva coate l-am linistit pe ascultatorul de The Killers, cuplat cu o purtatoare blonda de palarie cu pana (how uncool is that?).

Showul a fost monopolizat in exclusivitate de catre tipa de la clape a celor de la IAMX, desi nici Chris nu a fost mai prejos… dar… ea era pus si simplu magnetica. Nu iti puteai lua privirea de la fiinta cu creasta inalta, zambet sadic si care apasa frenetic clapele sintetizatorului, dar se descurca si la chitara si uneori si la vocalize cu efect mult pe ele.

IAMX au cantat “You can be happy” cu ale sale clape cu iz oriental aferente, un “I am Terrified” cu mult feeling, dar showul a debutat in forta cu “Bring Me back a dog”, care deja frangea gaturi, coate si inimi prin public, in special in fata, unde am stat eu. “Sailor” a fost o descoperire pentru mine, caci melodia nu ma impresionase non-live, iar trecand la hituri, “Think of England” a fost cantat magistral si plin de energie, in vreme ce pe “Kingdom of Welcome Addiction” publicul s-a dezlantuit.

“The Alternative” s-a aflat de asemenea in playlist, impreuna cu “Spit it out”, “An I for an I”, iar showul s-a incheiat cu genialul “President”, inca o melodie pe care nu o apreciasem “offline”, ca sa zic asa, dar pe care o ascult constant acum. Ma intorc inca o data la prestatia tipei de la clape, dar nu trebuie neglijat chitaristul formatiei, care a facut si el show, plus tobosarul, un iepure pe baterii alcaline mai ceva ca pustanul de la Placebo.

De remarcat este si vestimentatia lui Chris Corner si masca sa foarte cool, accesoriile tip industrial/BDSM si freza tipei de la clape, surprinsa intr-o ipostaza interesanta de catre fotografii romani - stand intinsa pe scena, cu fundul in sus, cu pantyhose, dar fara chiloti, dupa cum puteti vedea in aceasta imagine.

Observati ca in clipurile de mai sus publicul fredoneaza la greu piesele IAMX, semn ca romanasii nostri au invatat ce e aia muzica, desi probabil fetele trendineze de la concert se vor intoarce de azi in Control sa isi asculte indie-ul si Yeah Yeah Yeahs-ul nelipsit si sa isi poarte palariile penale… so lame…

V-am zis ca homo aia din Club Corner erau si la concertu’ asta?

In data de 1 octombrie 2009, trupa IAMX a concertat in Fratelli Studios, un club de (relativ) fitze destul de greu de gasit daca vii ca idiotul cu tramvaiul 5 dinspre Stefan cel Mare in loc sa o iei sanatos la picior dinspre statia de metrou Aurel Vlaicu inspre cladirea Oracle and beyond…

Fiindca e 4 noaptea si sunt obosit recenzia concertului va sosi maine, dar iata niste clipuri pe care le-am filmat la concert:

IT ROCKED!!!!!

Diseara la ora 21:00, in Fratelli Studios (situat la mama dracu’ apropo),  va avea loc concertul IAMX. I will be attending of course, doar nu m-am facut roscat degeaba Pacat de meciurile din Europa League, though… oricum sunt sigur ca Steaua si Dinamo o vor fura…

Sper sa cante “Mercy”, “I am terrified” si “Think of England” sau … cam orice de pe albumul “Kingdom of Welcome Addiction”. Si mai sper sa nu fie poponarie generala in Fratelli, ca in Club Corner… nu am sperante la preturi decente in clubu’ asta, dar deh, bloggerii se respecta, ca doar nu e corporatisti.

PS: Ii stiti pe distrusii aia cu bilet de concert la avatar? SOOO lame!

Peste o saptamana, la ora 21:00 IAMX va concerta in Fratelli Studios, unde ma astept sa faca un show cel putin la fel de tare ca in restul concertelor de promovare a albumului “Kingdom of Welcome Addiction”. Biletul e 50 RON. Cine e IAMX? Ex-Sneaker Pimps, autor al melodiei de mai jos, care ma bantuie astazi:

Versuri “You can be happy”

You walked into the world,
as a super human boy and girl, oh,
And the blinking of your eyes,
I was born and sold by your manifesto.

It is a cruel world for small things,
But with the lies and the luxury in the between,
You can be happy

You put me in a cage,
With a daily maze of flesh and rage,
And I’ll follow any truth,
I won’t let you go,
I want every tomorrow.

And now I am afraid,
You will blossom soon and grow and change,
There is so much I can’t take,
But I will understand,
I will open my hand.

You can be happy,
You can be happy,
You can be happy,
You can be happy,

There’s an open window,
And I can go through,
to the life of others,
there’s nothing I can’t do.

There’s an open window,
And I can go through,
to the life of others,
there’s nothing I can’t find.

You can be happy,
You can be happy,
You can be happy,
You can be happy!

Sambata am fost la ONG Fest, nu pentru  ca as fi mare activist al vreunei cauze, ci pentru ca era rost de bere moka in cadrul unui mic eveniment ce includea fani Michael Jackson, rapperi si pustani emo alternativi. Nefiind nici una dintre astea am fost cu oamenii necesari implicarii intr-o astfel de initiativa.

Imprastiat pe strazile Franceza, Smardan si Shelari, evenimentul era asemenei unei gropi de gunoi acoperita cu poleiala de ciocolata scumpa. Picturi neintelese aruncate peste tot, grafferi care spray-au de zori peretii, o groapa de gunoi excavata unde o bucata de carton era scena pentru formatii de cacat gen Chester sau alti distrusi emo cu paru’ in ochi.

Liceenii abundau cu conversii in picioare, pierce-uri proaspete, iar cocalarii de pe scena faceau formatia Amicii sa paleasca la capitolul kidoshenie si hidosenie. Auzi vers “prietenul meu este punkist, lalala si este trist”… ceva de genul asta. Mai grav e ca un baiat canta asta, iar membri formatiei de cacat pe care o reprezenta stateau cu ochii mereu pe chitara, incurcand acorduri, dar primind aplauze frenetice din partea colegilor de clasa. Doamne, ce sila imi e de liceeni…

Cat despre berea moka promisa, ea era available foarte calda, Bergenbier si contra a 1 RON pus in cutia de donatii. Pe undeva pe strada Franceza, parca au cantat si Zgarie Nori, dar nu am stat prea mult pe acolo, caci nu era rost de bere moka… Descoperirea zilei a fost energizantul Fight Club, gasit la o alimentara din zona, unde am fost sa cumpar vodka, pentru nu se mai putea cu pishoarca aia ieftina.

Ca o coincidenta aveam si cartea Fight Club la mine, deci energizantul ala infect a mers la fix… Seara a fost incheiata cu faptul ca se blocase usa alora de la Suburbia era sa nu mai intram… problema a fost rezolvata in cele din urma, cu un levier si o surubelnita… pare-mi-se.

Si da… Zilele Bucurestiului continua… cu teatru stradal, expozitii, cultura, arta si cacaturi de gen. In traducere: niste rockeri ametiti si beti sunt imbracati medieval si o ard aiurea in centru, in vreme ce studenti la ATF se prefac mari actori, violoniste sparte in gura abereaza pe instrumente, copii retarzi isi expun picturile pe strada, niste pantomimi esuati mimeaza, iar formatiile emo de copii de 14 ani se afirma in cercul de amici de la bloc.

PS: Cine pula mea e Arsura si de ce trebuie sa il respect ca mare rapper? Vorba unui intelept (eu) care i-a spus unui amic al meu in cautare de boschete de pishare: “pisha-te pe Arsura, poate il stingi!”. Promovam toate non-valorile si ne plangem ca nu avem muzica… FAIL. Si auzi versuri de mari rapperi: “Ganja rulez, YO, Ganja RULEZ. YO!”. S-o sugeti!

PPS: Poza de mai sus reprezinta opera unor autisti in cadrul unui concurs de creatie artistica pe baza de cutii de bere Bergenqueer. Acesti autisti au realizat un saxofonist cica. Pentru noi restul non-autistilor ele erau cutii de bere strivite random…

Mutarea festivalului berii din Piata Constitutiei in Parcul Izvor este cea mai proasta idee de la berea fara alcool incoace. Si fiindca tot am mentionat berea, probabil ar trebui sa schimbe numele din festivalul berii in “Festivalul pishatului indoit cu apa aka harca (copyright Baku)”.

In plus, cea mai mare problema a organizatorilor Tuborg Green Fest 2009 a fost PRAFUL. Deci PRAF frate! La greu chiar… Atat de grav incat adidasii albi deveneau gri-sobolan dupa cateva ore, blugii capatau nuante de gri si maroniu de la acelasi praf, simteai pamant intre dinti, ochii te usturau de la nisip, iar cand suflai nasul scoteai un soi de cenusa inchegata.

Fostii bolnavi de astm aplauda initiativa organizatorilor! PRAF! In prima zi Suie Paparude au fost mai degraba Muie Paparude, cu Bean la voce, care nu avea nici o treaba. Un mos si o baba dadeau totusi din cap pe beat-urile lor… funky! Apoi au fost Crystal Method, care au rulat, desi au cam repetat piesele, dar macar showul de lasere a fost tare. Chicane au fost varza rau, s-au si incurcat de 2-3 ori si o proasta din formatie tot ii dadea cu vorbitu’. So LAME!

Ah, v-am zis ca a picat curentul cu orele vineri la Tuborg Fest si nu puteai bea bere pentru ca nu puteau servi? Evident, totul era pe baza de jetoane, cumparate de la case Reifeisen, aceleasi jetoane folosite si la Bestival 2007 si Metallica 2008. De bere nu mai vorbesc iar, ca nu are rost. Prima treime semana cu un Burger lasat 3 zile in soare, bagat la frigider, trecut printr-o haina muceigata si pus in pahar… restul de doua treimi nu putea fi baut.

Trecem la ziua 2, eterna zi doi, in care cap de afis erau Guano Apes. Iar praf, iar bere praf, dar macar acum am baut niste Orangina, indoita cu niste vodka ascunsa in boxeri (Stalinskaya rulz). AB4 au fost de cacao, cantand Kings of Leon - Your sex is on fire, melodia aia de retardati, pe care toti cacanarii care nici macar indie nu sunt dau din cap finutz in drum spre birou.

Apoi au venit Zdob si Zdub, incredibil de handicapati in alegerea pieselor, nici una mai hardcore, ci doar hituri comerciale din ultimii 2-3 ani. Slab rau! Herbalizer isi meritau statutul de anonimi, pentru ca nici nu am inteles ce doreau de la noi. Ziceau din 2 in 2 minute ca sunt Herbalizer, probabil pentru ca lumea sa ii identifice, sa nu injure degeaba vreun Chicane sau Suie Paparude. Jazz infect cu urme de trip hop.

In cele din urma, pe la ora 20, cozile au devenit infernale, atat la jetoane, cat si la bere, astfel ca puteai efectiv muri de sete, fix inainte de showul Guano. Au venit si germanii cu urata aia de Sandra pe scena si au pornit spectacolul cu “You can’t stop me”, la care a iesit un mare pogo, in urma caruia mi-am cam dislocat maxilaru’, dar toate bune si frumoase, se intampla oricui.

Apoi inca o runda de pogo pentru niste pumni in coloana si ficat, m-au dat pe jos de 2-3 ori si aia a fost… Now that’s what I call fun! Din pacate, showul Guano cam sucked, au cantat multe melodii de umplutura, pe langa popularele “Big in Japan”, “Open Your Eyes”, “Quietly” si “Lords of the Boards”, la final, care a declansat iadul intre pogoshari.

Si de nu ar fi fost praful ala si berea aia infecta, poate m-as fi distrat… si de nu erau Guano Apes asa slab pregatiti, dar lasa ca altii mai fara creier au fost azi LABAnica Junior sau la infectii aia de la Vita de vie, care au ajus sa cante in deschidere la “Ciupanezu’”.

*Nu va luati de poze, sunt facute cu aifonu 3GS, care nu stie blitz sau zoom.

Cica pe 4-6 septembrie e mare Tuborg Fest, mare… Si vin chiar si Guano Apes, care s-au reunit dupa pauza din 2005, plus Zdob si Zdub, Vita de Vie, Suie Paparude si Chicane. Toti astia in Parcul Izvor, dar sa lasam banalitatile si sa trecem la miezul informatiei: solista Guano Apes are album! Si ce album!

Iata o mostra din opera domnisoarei Sandra Nasic, album solo scos in 2007 si purtand numele “The Signal”:

Se pare ca si Guano Apes vor scoate album, de vreme ce au cantat in Cehia cateva melodii noi, printre care si cea din clipul YouTube de mai jos. Din cate tin eu minte, am vazut un concert Guano pe MTV acum cativa ani, la Davos si sunau infect live. Poate s-au mai cizelat intre timp. Partea proasta? Si lu’ Whoradeanul ii plac Guano Apes… bleh. Las’ ca macar eu ii vad in Capitala, in vreme ce el se uita pe YouTube din provincie.

Off Topic: Cui cacat ii pasa de ploaia de stele din zilele astea? La munca baaa… sau la concediu!

Guano Apes 2009:

Iata inca o mostra excelenta de chitara marca Brian Molko (sau unul dintre touring guitarists)… Ma seaca faptul ca nu am gasit nicaieri partitura pentru melodia “Come Undone”. Bucata psihedelica de solo care incepe la minutul 1 e fantastica! Enjoy this kinda creepy, kinda sad sound:

Ca si in cazul lui “Julien”,  melodia suna mai bine live decat pe album…