Thrystan

Un clown impleticit pe drumul vietii ii cauta sensul
Isi cauta viziunea fara de a-si fi reglat tinta, mersul
El rade pentru plata ce-i face viata vie,dar doare
El rade mie , tie ,dar sub o masca un suflet moare

Il calca in picioare un zeu ce-i e mai mic, meschin
Stapan ce nu-l mai are, desi libertatea-i spin venin
Se lupta pentru a rade si probeaza multe coroane
Clownul se ridica si cade, ah, de-ar fi doar toane

Fiinta n-are viata daca ea n-o simte, sau traieste
Un astfel mascarici traieste viata caci se plateste
Surprinde aspecte nu ale sale, tristeti si umbre
Si umbra sa e sincera si alba, in lumini sumbre

Culoarea sa e steagul ce ne anunta mereu veselia
Dar negrul si-el exista, inauntru,in cenusa-i faclia
Ar vrea si el o arma sa-ucida cei ce rad inutil
Ce il fac sa se simta copil, nedorit , prea futil

Penitenta e arta si-instrumentul e auto tortura
Oare de ce un om minunat isi reneaga natura?
Pentru o viata de prefaceri, mime, stime
In rasete si-ovatii un suflet sufer’ crime