Thrystan

Desi Brian Molko era dat cu o tona de fond de ten si ii statea bizar cu pony tail, ca sa nu mai vorbim de faptul ca il mai lasa vocea uneori, atmosfera magica a dominat ieri zona Romexpo, de indata ce Placebo s-au pus pe cantat. Au deschis cu “Kitty Litter”, au cantat si “Battle for the Sun”, ne-au dat fiori cu “Sleeping With Ghosts” (”Soulmates never die, soulmate dry your eyes…”) si apoi lacrimile fanilor au curs  pe “Follow the cops back home”.

Da, da… la Placebo se plange, se plange din greu. Nu stiu daca fanii o iau in cur sau nu (unlike cei de la Manowar, care sigur o iau), dar mai toti s-au molesit la piesele old-school.

Evident “Julien” a fost piesa serii, cu o interpretare incredibila, iar eu am fost uimit de “Come Undone”, ignorata de mine pe noul album, dar pe care am apreciat-o live. Ah da, poate ar trebui sa vorbesc despre alcoale… S-a baut Redds, pishatul cel nou si cel vechi, dar nu oricum, ci in pahare de Pepsi, din 2 motive:

1) sa nu te julesti la arterutze si sa nu arunci spre Brian
2) in paharul stas de bere nu incap 330 ml de Redds, care face GIGA spuma si e nevoie de pahar Pepsi XXL, mai mare decat la KFC

NOTA BENE: clipurile de la Placebo sunt aici, filmate de  mine si mai sunt pe vine cateva, pe alt canal

Sonorizarea a fost OK, efectele luminoase si ecranul din spatele trupei si-au facut treaba excelent, creand uneori trippuri mai bine decat substantele cu care unii s-au pregatit pentru show. Cei de la Placebo mi-au parut cam reci si indiferenti cu publicul si, desi toti din jurul meu ii adorau si unii baieti ii vroiau scafandrii lui Brian intre dinti, mie mi-au parut doar niste roboti care si-au cantat piesele fix ca pe albumm, fara sa comunice cu publicul.

Unde e improvizarea, unde sunt fazele de comunicare cu publicul, poantele si fredonarea? Macar au facut 2 bis-uri, dar din cate am auzit, basistul a primit pahare si brichete in ca[, probabil pentru ca e openly gay. Tobosarul le merita mai degraba, fiind new guy si expus sindromului Jason Newsted. Revenind la muzica, am cazut pe spate la "Special Needs", ma asteptam sa cante "Every you every me" si au facut-o, iar pe final am primit "Song to say goodbye" si "Infrared".

Nu putem uita de “Special K”, “Black Eyed”, “Asthray Heart” (o laba de piesa, o mizerie, o nesimtire), “Taste in men” , sau de magistrala “Meds”, care a sunat divin. Mi-a placut faptul ca publicul a fredonat perfect “Special K”, iar Brian le-a dat o fereastra de cantare (cam mica totusi), sa se auda si romanasii fredonaci. “Breathe underwater”, “For what it’s worth”, “Speak in tongues”, “The never ending why”, “Happy you’re gone” (a doua mea preferata de pe noul album ) si “The bitter end” au completat setlistul. Well worth the money!

Nu ma intrebati cine a cantat in deschidere… Expatriate cica. O mizerie de formatie, venita tocmai din Australia sa fie sugaci la Placebo.  Multora le-au placut, dar multi sunt sugaci politicosi, genu’ de baieti care se aflau in jurul meu si ziceau ca ar face sex cu Brian…yuck! Concert de nota 8.5 pentru Placebo!

Iata ca in sfarsit am avut ocazia sa ascult albumul complet Placebo, “Battle for the Sun” direct pe site-ul formatiei. Brian si compania au avut o initiativa nice, lasand publicul sa asculte pe website toate piesele noi, incepand de azi de la ora 9 am pana in data de 31 mai. Trebuie doar sa te inregistrezi si primesti un cod pe mail, cu care te loghezi si savurezi… sau nu.

Incepem cu track number 1, “Kitty Litter”, o piesa anosta care porneste greu, cu riffuri neinspirate si versuri plate. Cam asta ar caracteriza tot albumul: piesele “se urnesc” greu, pornesc neapetisant spre timpan si de abia pe la jumatate/final devin interesante. Este si cazul piesei “Battle for the Sun”, de altfel foarte buna, dar doar spre final, cand Brian inalta vocea atat de bine.

Piesa “For What It’s Worth” are un sound de “Daddy Cool” (varianta Placebo, pentru cunoscatori) si este extrem de comerciala, dar merge intr-un club, asa for fun. “Ashtray Heart” e o mizerie, prin prisma faptului ca aia canta in spaniola o parte din ea “Cenicero, cenicero, corason de cenicero”… pff, poponaru’ ala pletos a vazut prea multe telenovele (aka Molko).

“Devil in the details” e o piesa de nivel mediu, salvata de ultima sa jumatate si de clapele care acompaniaza chitara usor nervoasa. “Bright Lights” suna lesinat si neimpresionant, in vreme ce track nr. 7 , “Speak in Tongues” e sacadata, nu are sens, nu are cap si coada, iar vocea lui Brian nu e bine evidentiata. O sa ramaneti surprinsi de cat de agresiv incepe “The Never Ending Why”, dar o veti uita si pe asta repede.

Sar la piesele mele preferate de pe album, “Julien” si “Happy You’re Gone“, cu mentiunea ca prima incepe cu o portiune house, care e chiar “uncalled for”, iar clapele se aud mai slab in versiunea de studio decat in aia live. “Happy You’re Gone” pare o piesa sincera si destul de trista, amintind vag de “Let’s follow the cops back home”, ceea ce e ok.

Mai sunt 3 piese pe album: “Breathe Underwater”, “Come Undone” si “Kings of Medicine”, dar despre ele nimic de spus decat PLICTIS MAXIM. Poate finalul ultimei piese sa mai erecteze vreun neuron. Imi pare foarte rau pentru Placebo, dar albumul asta ia nota 6 cu indulgenta si asta pentru ca aveam asteptari mari de la ei. Kasabian a luat 7 pentru ca… sunt totusi Kasabian si au reusit ceva psihedelic si inedit.

Parca nu mai astept concertul din 21 iunie cu atata nerabdare

Sursa foto

Iata ca Placebo nu dezamageste total cu albumul nou, de vreme ce au cantat live zilele astea cateva melodii de pe “Battle for the Sun”, care suna foarte bine. Julien este de departe cea mai tare melodie,  o ascultati in clipul de mai jos. In sfarsit suna ca vechile melodii Placebo, depresive, riffuri bune si niste clape care-mi amintesc de Bitter End.

Pe locul 2 in topul meu personal (dintre melodiile noi) se afla Happy You’re Gone pe care o poti asculta aici. Suna gen Pierrot the clown sau Let’s Follow the cops back home, de pe albumu Meds.

Si acum o scurta recapitulare la ceea ce avem deja de pe Battle for the Sun (click pe ele sa le asculti):

Julien (live)

Happy You’re Gone (Live)

Ashtray Heart (BBC radio)

Battle for the sun (video oficial)

Kitty Litter (live)

Devil in the details (live)

Speak in tongues (live)

Wouldn’t it be good (live, da, e cover dupa aia celebra)

For what it’s worth (video oficial)

Brian Molko a devenit Angelina in videoclipul asta, unul reusit, zic eu, dar single-ul e o porcarie. Daca albumul “Battle for the Sun” va suna ca piesa omonima si ca “For What It’s Worth”, ma intorc la “Black Market Music” din 2000 cu lejeritate. In plus, tobosarul ala blond nu are nici o treaba cu trupa: parca ar bate pentru punkeri nu pentru niste popperi alternativi. Nice try Plachie(bo)!

Placebo nu mai suna la fel, asta e sigur… De la albumul “Meds” din 2006 au suferit o mica schimbare de componenta, plecandu-le tobosarul, inlocuit acum cu unul si mai gay (if possible). Primul single de pe albumul care iese in iunie, “Battle for the Sun” ii poarta numele acestuia si ma dezamageste. De admirat e doar vocea lui Molko de la finalul melodiei:

Iata si titlurile pieselor de pe album:

Kitty Litter
Ashtray Heart
Battle For The Sun
For What It’s Worth
Devil In The Details
Bright Lights
Speak In Tongues
The Never-Ending Why
Julien
Happy You’re Gone
Breathe Underwater
Come Undone
Kings Of Medicine