Thrystan

Esti un gandacel mic, zdrobit de o umbra. Si imi imaginez cum tai in coapsa ta cu o drujba cu zimti ruginiti. Cum sangele ti se prelinge in pantec si nici macar nu te zbati, pentru ca stii ca raul ce mi l ai pricinuit a dus la aceasta desfasurare. Desfasurare de forte si torte, pentru ca vreau sa te ard pe rug, in vazul tuturor. Vreau sa iti tarasc mama de par sa vada ce a zamislit… sa miroasa carnea ta arsa si sa vada cum ti se topesc ochii de la caldura, cum sangele iti fierbe si cum creierul ti se lichefiaza. Cum iti pocnesc oasele in focul mocnit de final…

Vreau ca lichidele corpului tau sa parfumeze focul, sa ne purifice pe toti cei afectati de tine. Esti o taratura scarboasa, deghizata in fatuca sensibila si bolnavicioasa. Panza ta de paianjen purtator de vulva ne a ademenit si suntem cateii tai, care vor sa te miroasa sub coada, dar primesc doar un iz de fertilitate… un poate. Acum ca nu mai esti… decat cenusa, tu papusa, ce m-ai facut dement, de atatea ori in pat si nu numai, ai constat ca eram pe bune, nebun, al tau, dement, mereu al tau.

Febra mea nu se opreste, sunt bronzat pe fata si manjit de cenusa si seul tau… Sunt ultima persoana pe care ai vazut o pe Terra, ultima imagine care a coincis cu sfaraitul muschilor tai cei mari, cei mai mari muschi din corp, intre care ma aflam seara de seara, desi as fi vrut sa ma aflu in muschiul ce se afla pe locul 2 in al nostru fizic.

Fara un horcait, fara zvarcoliri si urlete, te ai stins eroic pentru o persoana care trece prin gradele 2, 3, 4 de arsura, pentru ca mai apoi sa ajunga la gradul friptura, ca o bucata ordinara de pui, da, ce iti ramanea intre dinti ieri este echivalentul tau azi. Fara rotisor, fara de semafor si totusi rosu, ca valvataia care te topeste, te patrunde pe interior, iti incendiaza plamanii, iti topeste buzele si subtiaza pometii, ce raman incet fara carne.

Parul tau frumos si lung s a dus printre primele, aducand vapaia pana deasupra creierasului tau incins ce a urzit sa ma aduca sub coada si papucul tau.

Capilarele ti s au spart si sangele cald a invadat scalpul, pe masura ce caldura iti accelera bataile inimii, nu mai puteai judeca, respira si simteai cum creierul este gata sa faca implozie. Ficatul supraproduce hematii, iar setea te cuprinde, in vreme ce coapsele insangerate ti se perpelesc primele. Grasimea ta putina se topeste imediat, iar flacarile isi croiesc drum cu usurinta prin carne, catre os, incingandu-l pana simti (daca mai simti) ca te sprijini pe tije incandescente in loc de picioare.

Tibia ta e o bucata de metal incins… Craniul tau fierbinte ar putea gazdui o mica cina, o fiertura, poate o portie mare de ceai, poate niste crenvusti, cum ai mai gazduit de a lungul vietii, catre laringe.

Sursa foto

Sambata am fost la ONG Fest, nu pentru  ca as fi mare activist al vreunei cauze, ci pentru ca era rost de bere moka in cadrul unui mic eveniment ce includea fani Michael Jackson, rapperi si pustani emo alternativi. Nefiind nici una dintre astea am fost cu oamenii necesari implicarii intr-o astfel de initiativa.

Imprastiat pe strazile Franceza, Smardan si Shelari, evenimentul era asemenei unei gropi de gunoi acoperita cu poleiala de ciocolata scumpa. Picturi neintelese aruncate peste tot, grafferi care spray-au de zori peretii, o groapa de gunoi excavata unde o bucata de carton era scena pentru formatii de cacat gen Chester sau alti distrusi emo cu paru’ in ochi.

Liceenii abundau cu conversii in picioare, pierce-uri proaspete, iar cocalarii de pe scena faceau formatia Amicii sa paleasca la capitolul kidoshenie si hidosenie. Auzi vers “prietenul meu este punkist, lalala si este trist”… ceva de genul asta. Mai grav e ca un baiat canta asta, iar membri formatiei de cacat pe care o reprezenta stateau cu ochii mereu pe chitara, incurcand acorduri, dar primind aplauze frenetice din partea colegilor de clasa. Doamne, ce sila imi e de liceeni…

Cat despre berea moka promisa, ea era available foarte calda, Bergenbier si contra a 1 RON pus in cutia de donatii. Pe undeva pe strada Franceza, parca au cantat si Zgarie Nori, dar nu am stat prea mult pe acolo, caci nu era rost de bere moka… Descoperirea zilei a fost energizantul Fight Club, gasit la o alimentara din zona, unde am fost sa cumpar vodka, pentru nu se mai putea cu pishoarca aia ieftina.

Ca o coincidenta aveam si cartea Fight Club la mine, deci energizantul ala infect a mers la fix… Seara a fost incheiata cu faptul ca se blocase usa alora de la Suburbia era sa nu mai intram… problema a fost rezolvata in cele din urma, cu un levier si o surubelnita… pare-mi-se.

Si da… Zilele Bucurestiului continua… cu teatru stradal, expozitii, cultura, arta si cacaturi de gen. In traducere: niste rockeri ametiti si beti sunt imbracati medieval si o ard aiurea in centru, in vreme ce studenti la ATF se prefac mari actori, violoniste sparte in gura abereaza pe instrumente, copii retarzi isi expun picturile pe strada, niste pantomimi esuati mimeaza, iar formatiile emo de copii de 14 ani se afirma in cercul de amici de la bloc.

PS: Cine pula mea e Arsura si de ce trebuie sa il respect ca mare rapper? Vorba unui intelept (eu) care i-a spus unui amic al meu in cautare de boschete de pishare: “pisha-te pe Arsura, poate il stingi!”. Promovam toate non-valorile si ne plangem ca nu avem muzica… FAIL. Si auzi versuri de mari rapperi: “Ganja rulez, YO, Ganja RULEZ. YO!”. S-o sugeti!

PPS: Poza de mai sus reprezinta opera unor autisti in cadrul unui concurs de creatie artistica pe baza de cutii de bere Bergenqueer. Acesti autisti au realizat un saxofonist cica. Pentru noi restul non-autistilor ele erau cutii de bere strivite random…