Thrystan

Drumurile mele merg mereu inapoi
Cine se mai intoarce sa le priveasca apoi ?
Cand ploua smoala si cad aripi, am zbura
Ne credem niciodata singuri,de-am afla…

Cum cu ochii inchisi ne cunoastem mai bine
Simt cu suflet deschis, ce cinci inimi ar tine
Si inghet cand simt ura,receptata inapoi
Ce rost are simtirea, sa stiu ura din voi?

Calatoresc pe acelasi drum prafuit si sec
C-un profil antipatic si viitor ma intrec
Vad in spate senzatii de viata ce-au trecut
Frunze moarte ce-odata traiau, cald pulsand

Dar vreau sa fiu mintit, sa fiu iubit chiar fals
Sa fiu martir o clipa de propria-mi ura ars
Din ultimul nebun sa fiu Adam ce strica
Edenul printr-o Eva ce-aduce evul palid
Stiind ca viitorul e crud si fara frica
Si fructul e desert, un sentiment e arid…