Lacrima Marii - partea a 5-a
de Thrystan pe Jun.04, 2009, in Proza
Partea 1; Partea a 2-a; Partea a 3-a; Partea a 4-a
Tanarul o prinse de mana si au inceput sa coboare cu grija mai adanc in pestera.
“ E ceva ciudat cu baiatul asta…e el frumusel, dar o mare taina se ascunde in ochii sai” gandea Sarah in timp ce cobora in graba privindu-l pe cel ce o tinea de mana.
Cativa oameni le sarira tinerilor in fata avand in mana arcuri.
“Stati!” strigara ei amenintator.
Sarah ( obraznica) : Ce e cu intampinarea asta? Tata, nu ma recunosti?
Tatal : Scuza-ma fiica mea, nu am stiut ca esti tu. Suntem cu totii speriati de Leviathan care va veni iar in seara asta sa ne sperie si sa ne inghita pestele.
Parintele Harei era un om gras si cu parul scurt. In mainile sale mari arcul parea o jucarie si privirile se oprisera acum asupra lui Ron.
Tatal : El cine e?
Sarah ( protectoare) : Un baiat pe care l-a urmarit Leviathan inot pana pe insula. Zice ca este de pe Insula Pacii. Pare a fi un om bun…
Ron: Buna ziua! Ma cheama Ron. Daca va pot ajuta cu ceva…
Tatal Harei ii stranse mana baiatului prietenos urandu-i bun venit printre locuitorii Insulei Verzi.
Tatal: Flacaule, numele meu este Karan si pe aici pe insula sunt respectat si temut. Te poti simti aparat de monstrul ala. Eu am fost singurul care a indraznit sa i se impotriveasca…
Sarah il intrerupse pe Karan : Tata, iar cu povestile tale de vitejie??! Lasa-l si pe Ron sa se odihneasca..
Karan (un pic enervat) : Ah, da … Hai sa te duc la adapostul nostru de sub pamant. Seamana cu satul de langa munte, numai ca aici trebuie sa stam mai inghesuiti si apropiati. Iti voi spune povestea luptei mele cu Leviathan alta data…
Dupa cateva clipe de coborat alte scari alunecoase grupul ajunse intr-un sat cladit din piatra si lemn langa un lac cristalin subpamantean. Un foc mare facut in centrul satului lumina toata pestera tinand loc de soare .
Karan ( mandru de sat) : L-am construit in doar doi ani. E exact ca si cel de afara, doar ca ne simtim un pic mai inghesuiti aici. Macar ne apara de monstrul ala rau si lacom.
Ron se plimba prin pestera cea inalta admirand lumina verzuie ce o raspandea lacul peste casele de piatra. Totul parea ca luat dintr-un basm.
Oamenii din sat venira pe rand sa vada strainul nou sosit si Ron le spuse povestea sa: cum i s-a rasturnat pluta si cum a ajuns in imparatia lui Leviathan si a luat misterioasa perla verde. Auzind de perla un batran alerga spre Ron sa vada misteriosul obiect. Mosul vorbea foarte repede si era emotionat.
Karan ( enervat) : Incet, batrane , spune-ne ce ai de spus.
Batranul : In primul rand ma numesc Asman tinere, iar perla asta nu este un obiect oarecare. Ai facut rau ca ai luat-o de acolo baiete, foarte rau… ( spuse acestea dand din cap foarte trist )
Ron era uimit si il intreba pe Asman unde a gresit.
Asman : Daca aveti cu totii rabdare vom manca in jurul focului din sat si va voi povesti tot.
Oamenii se dusera in centrul satului si pregatira o masa imbelsugata aproape de focul inalt: carne buna si frageda, fructe proaspete si apa limpede din lac. Toti au mancat cu pofta in timp ce Ron de abia de a gustat cateva fructe caci se gandea numai la perla cea verde si la frumoasa Sarah.
Asman : Si acum sa va povestesc despre Lacrima Marii si Leviathan. Numele acestei frumoase perle este Lacrima Marii si este cea mai veche bijuterie din lume. S-a nascut in clipa in care a aparut prima picatura de apa in univers. Comoara a fost aparata timp de sute de ani de frumoase zane ale marii care locuiau departe in tarile inghetate unde toata marea este alba si este mereu frig. Cu zeci de ani in urma pe Insula Verde traia Leviathan , regele piratilor, un barbat crud care jefuise toate insulele marilor. Cativa ani el a strans corabii si oameni si a pornit spre tinuturile inghetate sa fure Lacrima Marii.
Zanele infricosate i-au oferit perla cea frumoasa dar Leviathan cel lacom a luat si alte perle si coroane de aur ale zanelor. Atunci zanele s-au infuriat si l-au blestemat pe pirat sa traiasca vesnic ascuns de soare, pe fundul marii sau tarandu-se pe uscat. Astfel Leviathan a devenit un enorm sarpe de mare care nu poate trai la lumina soarelui . Lacrima Marii a devenit semnul blestemului, iar zanele o apara mereu si sunt gata sa o daruiasca doar unui muritor ce il poate invinge pe Leviathan. Se pare ca tu Ron esti acela…
Ron ( uimit) : Eu?
Related posts:
