Lacrima Marii, partea a 4-a
de Thrystan pe May.30, 2009, in Proza
Partea 1; Partea a 2-a; Partea a 3-a
“Ce insula frumoasa, atat de verde si mare. Seamana un pic cu Insula Pacii, dar padurile acestui loc sunt mai mari si verzi. Cred ca vazuta de sus aceasta insula ar fi o mare pata verde in albastrul marii. “ gandea baiatul.
“Deja nu cred ca asta mai e un vis” isi mai zise el.
“Oare ce insula o fi aceasta? Sa fie oare indepartata insula din Apus unde traiesc infricosatorii monstrii ai marii? “
Ron isi deschise palma si se uita cu atentie la perla ce stralucea minunat in mana sa. Era verde si perfect rotunda, parand a fi o bucata de rai desprinsa si trimisa pe pamant.
“Nu am mai vazut niciodata ceva atat de frumos” gandea tanarul miscat de frumusetea obiectului gasit in pestera de sub apa.
“ Dar vai ce lucru rau si urat il pazea…sarpele ala albastru cu ochi negri si plini de ura.”
Simtindu-se mai odihnit un pic Ron s-a ridicat de pe jos si a pornit in cercetarea insulei. Aproape de mal se afla o padure inalta de banani si baiatul se opri acolo se manance si el cateva dintre fructele coapte. Suindu-se intr-un pom baiatul a vazut fum in departare, aproape de un munte si ceva ce semana cu un sat.
“Ar fi bine sa ma duc spre sat. Cine stie ce se mai intampla dupa ce se lasa seara? Poate mai apare si sarpele cel fioros…”
Feciorul porni repede la drum si aproape de apus era la marginea satului de langa munte. Satul, insa parea parasit si nici un zgomot nu razbatea din casele construite din lemn. Cu pasi mici Ron inainta pe ulita cea mare a satului cautand oameni sau orice alte fiinte ce locuiau acolo.
Un zgomot grabit de pasi rasuna din spate si in mare graba o fata intra in Ron cazand din cauza grabei cu care alerga.
“ Esti teafara? “ o intreba tanarul surprins sa vada pe cineva alergand in acel sat pustiu.
“ Au…da, dar tu ce cauti pe aici atat de aproape de lasarea serii? Nu stii ca trebuie sa ne ascundem cand vine Leviathan? Haide!” Fata nu astepta nici un raspuns si il apuca pe Ron de mana si fugira amandoi spre munte.
Feciorul o privea pe fata si se minuna de frumusetea ei. Avea cam aceeasi varsta cu el, un par lung si balai ce parea a curge pe doi umeri albi ca norii cerului senin. Ochii ei albastrii il privea cercetatori din cand in cand. Fata avea o rochie usoara si o plasa de pescar trasa peste umarul stang.
“O fata pescar…” gandi Ron “ si atat de frumoasa”
Fata: Ce e? intreba ea brusc in timp ce se indreptau spre poalele muntelui de langa sat.
Fata: Te uiti ciudat la mine. Am ceva pe fata?
Ron: Ah nu, dar nu am mai vazut ochi atat de albastrii…
Fata( inrosindu-se) : Hai alearga mai repede… Tu nu pari a fi de pe insula asta. Cum te cheama?
Ron ( parca trezit din somn acum) : Ah, eu, eu sunt Ron de pe Insula Pacii. Pe tine cum…
Nici nu apuca sa termina intrebarea ca fata raspunse:
Ma cheama Sarah si suntem pe Insula Verde. Incantata de cunostiinta. Prin aceste locuri umbla un mare monstru al marii, care iese din apa doar noaptea, iar noi ne ascundem intr-o pestera adanc sapata in munte. Satul ramane gol si nepazit…
Ron( infricosat si grabind pasul) : Un monstru?
Sarah: Da, de aceea fugim noi acum, ca sa ne ascundem in pestera din munte. Creatura aia oribila noi am numit-o Leviathan si ne distruge in fiecare seara casele si ne mananca tot pestele prins de-a lungul zilei.
Ron ( surprins si tresarind) : De monstrul asta m-am salvat eu ieri cand inota sa ma prinda…
Sarah( stramband din nasul carn si mic) : Nu se poate! Nici un om nu a scapat viu de urmarirea fiorosului Leviathan.
Ron ( facand pe eroul) : Sa ma fi vazut… L-am evitat si am inotat cat am putut de repede spre suprafata apei unde se vedea soarele.
Sarah : Aha! Soarele, probabil asta l-a speriat. Creatura asta urata nu poate umbla ziua caci soarele ii face rau.
Intre timp cei doi au intrat in pestera si au inceput sa coboare scari alunecoase sapate cu sute de ani in urma.
Sarah aprinse o torta si ii spuse lui Ron : Urmeaza-ma si stai aproape sa nu te ratacesti.
Related posts:
