Lacrima Marii, partea a 3-a
de Thrystan pe May.28, 2009, in Proza
“Ah, ce ma doare capul…Doamne sper sa scap…. Vreau sa ii vad iar pe mama si tata” ( gandea Ron in timp ce plutea lesinat in apa agitata).
Se auzea un clipocit, apa picurand undeva. El statea pe ceva tare. Asta simtea Ron stand intins undeva pe jos. Se trezi brusc speriat uitandu-se in jur, caci nu cunostea locul.
“Dupa furtuna nu mai imi amintesc nimic..” ( gandea el tulburat)
Dupa ce s-a uitat de cateva ori in jur baiatul si-a dat seama ca el cunoaste locul de undeva.
“Ce bine seamana cu locul din visul meu cu perla…Sa fie si asta un vis? Sa fie chiar locul acela?” ( Ron privea cu ochi mari in jur si isi punea aceste intrebari nelinistit)
Se ridica in graba si porni spre o lumina aflata undeva la capatul unei camere albastre. In clipa in care el se misca lumina se facu mai puternica si tanarul vazu ca in perete era infipta o perla verde care lumina toata incaperea.
Imediat Ron se gandi la visul sau, si , ca si in vis aparura zanele care dansau in jurul sau spunandu-i toate cu aceeasi voce rugatoare sa ia perla de acolo si sa fuga cat mai repede.
“ Dar de ce? Cine sunteti?” dorea el sa intrebe, dar acum parca devenise mut.
Exact cand luase perla in mana privind spre dreapta vazu o pereche de ochi mari si luciosi privindu-l cu ura. Lumina se stinse brusc si camera incepu sa se umple cu apa. O creatura lunga si albastra sari in fata spre Ron. Era aceea ce il privea si in vis si acum…
Infricosat tanarul se feri de ea si incepu sa inoate in sus unde sa vedea lumina soarelui. Creatura il urmari dar parea ca soarele o sperie si pana la urma renunta la a il mai ajunge pe baiat.
“O Doamne totul este ca in vis, sau e si acesta un vis?” gandea Ron in timp ce inota cu perla in mana spre suprafata apei.
Iesi la suprafata si trase aer in piept cu sete, de abia respirand din cauza fricii si a oboselii. De jur imprejur marea era calma si nu se vedea nici cea mai mica bucata de pamant.
Speriat Ron privi cu atentie in jur si se hotari sa porneasca spre directia din care stralucea soarele. Inota cateva ore, apoi se opri obosit. Uitandu-se mai bine in departare lui Ron i se paru ca se vede un punct. La o a doua privire baiatului ii tresari inima cand isi dadu seama ca vede tarmul unei insule.
Avantat, Ron s-a pus iar pe inotat pana cand frant de oboseala a calcat fericit pe nisipul umed al insulei. Intins pe spate el privea cerul si se bucura ca este in viata.
Related posts:
