Lacrima Marii, partea a 2-a
de Thrystan pe May.27, 2009, in Proza
Partea 1 aici.
Cron: Buna dimineata! Frumoasa vreme nu?
Freya: Buna dimineata. Asa e, nu se vede nici un nor si azi bate si vantul mai tare. E un semn bun…
Ron ( vesel) : Tata mi-ai promis ca azi voi veni cu tine cu pluta facuta de mine sa pescuim niste raci.
Cron: Bineinteles baiete, dar mai intai sa luam micul dejun.
Cei trei au mancat in graba, caci Cron si baiatul abia asteptau sa se duca la pescuit. Ei iubeau marea si toata fiintele ei: raci, scoici, pesti, delfini, chiar si rechinii cei rai si caracatitele.
Ron multumi pentru masa si fugi in spatele casei pentru a-si pregati pluta la care muncea de trei luni. Incepuse cu grija adunand cativa copaci cazuti din padure si legandu-i cu sfoara groasa. Deja pluta putea sustine un om si plutea fara pericole pe apa.
Cron: Esti gata fiule ? ( Intreba tatal aducand cu sine uneltele de pescuit raci)
Ron: Da.
Cron: Tu vei merge cu pluta ta si eu cu barca, da?
Baiatul incuviinta si incepu sa isi care mica pluta catre tarm. Cron mergea ganditor in spate. Nu stia ce sa-i cumpere de ziua sa fiului.
“E un baiat asa bun.” Se gandea el .
“ Are un suflet mare si este foarte harnic. Cred ca i-ar placea o barca mai mare sau poate o perla norocoasa de purtat la gat” . Barbatul isi intrerupse gandul caci trebuia sa isi impinga barca in apa.
Fusese barca tatalui sau si era rezistenta caci trecuse prin multe furtuni si anii nu ii lasasera nici o urma de batranete. Era alba si facuta din cel mai gros lemn de brad ce se gasea cu multi ani in urma pe tarmul acelei insule.
Ron isi impinse si el pluta in apa si sari repede pe ea vaslind incet si sigur cu un lemn mai lung pe care baiatul il folosea ca vasla.
In curand Cron si fiul sau erau in largul marii si pescuiau raci razand si vorbind. Pe la pranz soarele devenise orbitori si caldura parea ca topeste totul in jurul celor doua barcute din mijlocul marii.
Cron: Ah, ce vreme… E mult prea cald si aproape ca nu mai am chef sa pescuiesc. ( zise Cron inotand pe spate langa barca sa)
Ron se uita in zare si dadu din cap in semn de incuviintare, apoi se aseza si isi continua pescuitul.
Mai trecu o ora si din senin se porni un vant rece si aspru. Cerul era inca senin dar din departare veneau cu viteza nori mari si negrii.
Cron ( ingrijorat) : Cred ca ar fi cazul sa ne intoarcem acasa. Vom avea furtuna in curand.
Ron nu il auzi pe tatal sau caci se chinuie sa isi descurce undita incalcita de un rac buclucas care se zbatea aproape de marginea plutei sale. Deodata baiatul simti cum pluta parca zboara de sub el si se trezi in apa.
Un val foarte mare lovise barcile si acum erau la mare departare una de alta. Ron inota repede pana la pluta si incerca sa ajunga iarasi langa tatal sau, dar valurile il trageau in alta parte si deja incepuse si furtuna.
Cron tot striga dupa fiul sau si incerca si el sa porneasca barca pe valurile inalte pentru a isi aduce fiul inapoi.
Prin ploaia calda ce abia incepuse Ron nu mai vedea nimic in jur. El simtea doar miscarea marii si o frica ce punea incet stapanire pe sufletul sau. Se ruga in tacere sa scape nevatamati , si el si tatal sau. Pluta tremura tot mai tare pe apa agitata cand in zgomotul asurzitor al furtunii se auzi un tunet. Un val si mai inalt veni si rasturna pluta izbindu-l pe baiat de ea.
Related posts:
May 30th, 2009 on 10:42
[...] Partea a 2-a [...]