Thrystan

Focul, o esenta considerata de om atat de misterioasa dar si atat de foarte puternica. Distruge orice si nu discrimineaza, nici nu evita pe nimeni. Se indrepta cu pasi mari spre casa venind vesel de la liceu si intra in bucatarie. Parintii sai se uitau la televizor in sufragerie iar in bucatarie domnea un miros ciudat, care l-a atras pe pusti acolo. Nu era doar mirosul de pui prajit, se mai afla ceva in aer… uitandu-se cu precautie spre hol pustiul isi aprinse o tigara si se indrepta spre geam.

Intr-o clipa aerul deveni infernal de cald si explozia sparse toate geamurile casei si distruse complet bucataria elegant mobilata. Tanarul fusese aruncat catre usa principala fiind lovit in plin de explozie.

Terrence Adam…arsuri de gradul trei si patru in zona craniana si coma. Baiatul zacea cu fata bandajata pe un pat de spital de mai bine de trei luni. Era in coma… si nu parea a-si reveni in curand. Parintii se inecasera intr-o depresie completa si uitasera a mai veni la spital .Era o dupa-amiaza linistita de septembrie si asistenta ii verifica pupilele lui Adam.
Un pacient foarte reticent era adus cu greu pe coridorul spitalului pentru a i se face analize ale sangelui. Deodata omul scapa de sub tutela gardianului si scoase o grenada pe care o arunca pe hol si fugi pe intrarea principala. Asistentele au inceput sa tipe,iar pacientii si paznicii s-au adapostit imediat ..dupa trei secunde au constatat totusi ca acea grenada era doar fumigena insa destul de periculoasa umpland cateva saloane de la Recuperare Intensiva.

Printre acestea se numara si salonul lui Adam. Fumul gros ii intra in camera si il inconjura pe tanar …pulsul crestea si ambele maini tresarira. Un zgomot infiorator si harjait se auzi cand Adam inspira adanc si se ridica in capul oaselor privit innebunit in jurul sau. Doar o privire ingrozita a doi ochi caprui razbatea din spatele bandajelor ingalbenite de timp in timp ce omul cu traheea arsa incerca sa vorbeasca si sa respire. Cazu intr-un final in convulsii inecat de fumul ce il inconjura. Trei asistente au deschis usa si l-au tarat afara pe Adam,mutandu-l repede in alt salon. Pulsul sau era slab dar regulat,insa respiratia era aproape blocata.

Parintii privira vestea socati si tacura cateva clipe. Apoi izbucnira in lacrimi si fugira catre masina ce avea sa ii poarte catre spital .Ajunsera acolo in 5 minute , un record pentru masina lor modesta. Usile salonului 3 se trantira si nimic nu opri drumul sotilor Terrence catre patul fiului. Acesta tresari la auzul usilor si ii privi pe cei doi venind. Intoarse capul si facu un gest care cu cateva luni in urma ar fi fost un scrasnet din dinti ,dar acum era doar o inclestare a maxilarelor fara de molari,canini sau orice alta formatiune de calciu.
Momentul exploziei ii reveni mai acut in creier ca oricand si se intretaie cu amintiri ale copilariei sale .
“Fiule..esti viu!” izbucnira simultan cei doi parinti cu glasurile inecate de emotie.
Adam se intoarse spre ei cu fata bandajata si vizibill impasibila si spuse doar:
“Voi…pe voi nu va cunosc. Cine sunteti?”
“Cum, Adam nu ne recunosti ?! Suntem parintii tai! ”
“Adam??”
“Poate fi vorba de o amnezie datorata comei. ” spuse doctorul ce se ocupa de cazul lui Adam.
“Oricum se prezinta foarte bine. Va fi externat in doua zile , si probabil ca in mediul familial isi va aminti totul . ”
In acea zi de miercuri Rover-ul albastru se opri in fata casei si soferul , Mark Terrence cobori din masina pentru a isi impinge fiul in carucior cu rotile pana in casa. Adam respira greu cand intra in casa. Fu dus pana in camera sa unde parintii il lasara cateva secunde sperand la o oarecare recuperare miraculoasa a memoriei. Il asteptau zeci de scrisori de incurajare de la fosti colegi.

Le privi cu capul aplecat si se indrepta spre pat. Ridica cu atentie salteaua si gasi vechiul sau pachet de Kent si bricheta argintie. Isi aprinse o tigara si se indrepta spre birou. Tragea insetat din Kent si tusea dupa fiecare fum.
“Iti uram numai bine! Te iubim! Vreau sa te intorci Adam!”- tot felul de urari de la colegii sai , dar Adam se opri numai asupra uneia-cea a prietenei sale.
“Nimic nu mai este la fel fara tine Adam. Focul mi te-a rapit, si ma trezesc noaptea gandindu-ma ca nu o sa te mai vad. Te-am vizitat in fiecare zi si mi se parea ca zambeai dincolo de bandajele reci si crude de pe fata ta. Imi doream in fiecare secunda ca ochii aia caprui si vioi sa ma priveasca si zambetul tau sa se reflecte si in ochii mei. Vreau sa fie totul un vis urat si sa ne trezim in spatele casei tale la lumina lunii noi ca vara trecuta …”
I-a fost de ajuns pentru un zambet de satisfactie tanarului. Impaturi scrisoarea si o puse pe birou.
“Tata !” striga el cu o voce ce simtea ca nu mai este a lui.
Mark se repezi in camera cu un zambet la auzul strigatului .
“Da Adam, ti-ai amintit ceva??”
“Foarte vag…as dori sa imi vad colegii!”
“Hmm, ma duc sa pregatesc masina. Si ei si-ar dori sa te vada. ”
“Ah si inca un lucru. Poti cumpara un buchet de frezii?”
Mark zambi. “Pentru Jenny , nu? Nu v-ati mai vazut de mult amorezilor…”
Adam se uita dispretuitor spre tatal sau si dadu din cap in semn de da.
Pe la pranz Adam era pe bancheta din spate a masinii cu un buchet de frezii in mana si se uita pe geamul Rover-ului parcurgand cu privirea drumul spre Liceul Martin Johnson.
Masina opri si Mark isi cobori fiul din masina impingandu-i scaunul cu rotile catre poarta principala a liceului. Adam inainta cu scaunul si se opri la cativa metri de poarta. Isi vazuse colegii de clasa jucand baschet pe unul din terenurile din  apropiere. Michael, colegul sau de banca, Jerry, un prieten din copilarie si…chiar ea- Jenny dadu un cos splendid ca paru a pune capat meciului . Cand Adam se pregatea sa intre pe poarta pentru a-si felicita iubita exact la sunetul fluierului de sfarsit Michael o lua de gat pe Jenny si o saruta pe gura. Aceasta zambi si ii sari in brate atleticului licean care se invarti de cateva ori punand-o pe fata langa poarta liceului.
Mana transpirata a lui Adam strangea cu putere freziile iar fata ii era neclintita. Mainile ii tremurau si se intoarse brusc spre masina, spunandu-i tatalui:
“Nu  ii cunosc pe oamenii acestia… imi pare rau pentru ei…”
Mark ofta si impinse caruciorul inapoi in masina.
Ajuns acasa Adam iesi din camera numai pentru a lua cina.
Mintea ii era insa la altceva. Isi ura parintii si se prefacea amnezic deoarece ii considera vinovati pentru ceea ce patise, iar colegii sai ce il tradasera…era deja prea mult…
Pe la zece seara se culca, dar nici gand de somn. La doua noaptea asculta la usa parintilor si auzind o respiratie mai grea se convinse ca acestia dormeau. Se strecura in baie si gandurile ii rascoleau mintea mai imbolnavita decat corpul . Lua o lumanare si o sticla de spirt si se intoarse in camera. Se puse in fata oglinzii sale si aprinse lumanarea pe care o puse pe masa. Incepu sa desfaca incet bandajul de pe fata si cu fiecare strat ce cadea mainile pareau a nu il mai asculta. Intr-un final masca disparu si Adam se lasa pe spate scrutandu-se in oglinda curata si luminata de lumanare.
Gura ii era doar o gaura in fata, nici urma de buze sau dinti,iar ochii sai nu aveau pleoape ,gene sau sprancene. Pometii pareau a fi disparut si maxilarul putea fi partial vazut in spatele carnii distruse a obrajilor. Nasul era o masa inerta de carne contorsionata si stramba. Fruntea era innegrita iar barbia mult prea adanca pentru a fi umana . Adam isi atinse fata si nu simti nimic…gestul nebunesc la care se gandise se apropia si parea si mai apetisant. Isi turna spirt in palma si se clati pe fata cu el. Deschise ochii brusc si se lasa din nou pe spate privindu-se in oglinda.
Un om normal n-ar fi suportat spirtul peste arsuri si cu atat mai putin peste ochi, dar Adam simti senzatia de racoare invaluindu-i fata si dadu frau liber lacrimilor din ochii arsi de spirt. Printre ceata ochilor se vedea in oglinda ca arzand si zambea . Ranjetul sau sadic avea ceva din diabolicul gaurilor negre al caror capat nu il stie nimeni ,iar ochii sai neclari sticleau inlacrimati in lumina lumanarii.
Se gandea la colegi,familie si tot ce patise. Cauta prin buzunar si gasi…era bricheta..
O aprinse si se uita atent la flacara. Ii spunea multe…intinse cealalta mana deasupra flamei si ignora reflexul de a trage mana. In cateva secunde mirosul parfumat al lumanarii se contopi cu cel de carne arsa si Adam isi privi mana ranita cu atentia unuia ce descifreaza o pictura celebra abstracta. Isi privea linia vietii din palma fripta acum,dar inca lunga intersectata de linia inimii si stranse pumnul… Izbi oglinda spargand-o si vru sa se ridice dar cazu in genunchi uitand ca era imobilizat in scaunul cu rotile. Se ridica cu greu sprijinit de masa pe care o manji cu sangele mainii ce sparsese oglinda. Duse cu grija spirtul si lumanarea in baie si se pansa la mana. Isi puse cu grija bandajul la loc pe fata si se urca in patul neatins. Era ora 4 noaptea…mai fuma o tigara pe care o stinse pe limba si inchise ochii.
A doua zi a fost primul care s-a trezit , cu o noua idee fixa : dorea o recuperare completa daca se putea,sau macar sa arate cat de cat uman.
Shelly Terrence,mama lui Adam ramase uimita cand isi vazu fiul uitandu-se la televizor la asa o ora matinala.
“Adam ai dormit vreun pic?”
“Mda…”
“Hei…mama..”oricat de ciudat i se parea sa ii spuna asa , tanarul dorea sa isi implineasca vrerea si trebuia sa joace dupa reguli.
“Vreau si eu sa imi revin…adica sa arat ca inainte…sa merg, sa imi am fata din nou.”
“Eu si tatal tau ne-am ocupat deja de asta-vei discuta azi cu un chirurg plastician iar de maine incepi recuperarea fizica.”
Pentru  o clipa Adam simti ca acelor oameni chiar le pasa de el dar isi reprima repede momentul de slabiciune multumindu-i mamei cu jumatate de gura.
Ca o stranie gluma a sortii Adam nimeri exact un program de desene animate in care Daffy era incendiat si aruncat la multi metri distanta. Urmari tot episodul,dar nu se amuza ,ci se ridica nervos si se duse in camera sa. Deschise computerul si aproape ca nu mai stia sa il  foloseasca. Se simtea tot mai interesat de foc si efectele sale si incepu sa caute pe net tot felul de informatii de acest gen.
“Hmm, foc-fire…s-ar potrivi melodia Firestarter de la Prodigy.”
Sistemul sau audio porni la maxim cu melodia in timp ce adolescentul cauta cam tot ce se putea afla despre foc pe internet. Se afilie la o comunitate a piromanilor din lumea intreaga, dar in acel moment se auzi o bataie la usa. Sosise chirurgul plastician… Adam a inchis computerul si s-a dus in sufragerie. Doctorul veni insotit de Mark si Shelly si dadu incantat mana cu Adam.
Era un barbat in puterea varstei pe la vreo 35 de ani cu inceput de chelie si ochelari cu rame subtiri si negre. Isi aseza corpul slab si inalt pe un fotoliu si ii prezenta lui Adam posibile variante ale reconstructiei sale faciale.
Sambata Adam incepu pregatirea fizica.  Trecuse un an si ceva si se apropia sfarsitul lui octombrie.  Adam luase toate cursurile scolare prin corespondenta. Operatia faciala nu il ajutase foarte mult si purta o masca confectionata special pentru el.
Aflase de concertul ce va avea loc de Halloween pe stadionul fostului sau liceu.
Devenise tot mai legat de fenomenul piromaniei si acum avea chiar un plan deosebit, pe care il considera chiar maret pentru ziua de Halloween. Ii trebuia in special o cisterna cu kerosene. Se strecura subtil la aeroport in seara de dinaintea evenimentului. Se urca la volanul uneia dintre enormele cisterne folosite la alimentarea avioanelor. In aceeasi noapte conduse vehiculul si il parca langa stadion. Intra prin efractie in incinta acestuia si se duse direct catre instalatia de tevi a zonei. Taie alimentarea robinetelor ….

No related posts.