Mormantul anonim
de Thrystan pe Sep.24, 2009, in Poezii
Nu mai am forta sa respir o ultima data
Am uitat cum era sa iubesti pur
Cum este sa fii un inger fara de pata
Sa nu stiu sa mint, sa ucid sau sa fur
Uitat de toti in ultimele clipe sunt sigur
Ca n-am trait in van desi degeaba sunt
Acum nu-am trebuinta si pot sa fur ,sa mint
Dar o iubire las in urma si doare ca pumnalul
Pe care in spate il aveam de ani
Fiind gata de un sfarsit , cu trist semnalul
Caci singuratatea mi-a fost bogatie si bani
Si trebuie sa plec pe acest prim drum final
Pe care mereu il visam inspaimantat
Stiind ca dincolo nu poti sa mai iesi la un mal
Nici chiar tu sa fii cel prea vultur avantat
Sunt acum un ritm de dans demodat si uitat
Nepurtat ca o haina roasa cu a sa poza falsa
Nu am nici o balada, am murit necantat
Ganduri au ramas, dar de spus nu ma lasa
Si nimic mi-este vrerea caci cazut astazi sunt
Chiar cazut in tacere, in sicriu, in mormant
Nu vreau sa fiu uitat, sa nu fiu stiut
Calcat pe pamanturi de flori inforite far’ nume
Nu am fost decat om, pe departe nu sfant
Si o viata a mea a ramas si in fum e
Picaturi vaduvite au cazut doar ca ploi
Related posts:
