Imposibilitate
de Thrystan pe Jul.22, 2009, in Poezii
In fiece secunda a sumbrei existente
Simtim doar mangaierea afabilei demente
Cea care ne scufunda in bezna de apus
Cadem azi in tacere , oricine-i e supus
Nu pot doar sa rezist, un suflet vesnic trist
Nu sunt un oarecare , dar nici macar artist
Si ma scufund in timp si poate in uitare
Dar va voi regasi , orbiti fiind de alt soare
Sunt dominat de vise , prea mult inselatoare
Renunt la realitate, cosmaruri-ncantatoare
Trecuta-i baricada din minte alungata
Este o prima regula , din viata cea ratata
Dar vin candva momente , in viata mult prea rare
Cand vocea ta se-aude chiar si in departare
Si ochii te privesc cu a lor nebunie
” Ce spui e imposibil, oricine doar o stie”
Ma neaga si alunga din suflet o durere
Acea multime-nalta cazuta in tacere
Caci toti privesc adanc si totusi mult prea des
Imi este imposibil sa ma fi inteles…
Related posts:
