Cand sta ceasul
de Thrystan pe May.21, 2009, in Poezii
Astazi mi s-a oprit ceasul
Timpul a stat sa asculte lumea
Masurand versul,cadenta si pasul
Soarta ne rade in fata, glumea?
Inghetati toti, ingeri de vanilie
Zambind,plangand pe umeri ninsi
Singuri, retrasi, cuibariti in familie
Aprinsi de conflicte, sau poate stinsi
Dumnezeu si el se uita, tace
Lumea asta-i pura acum, si-i pace
Stins-am lumanarea cu o boare
Tras-am draperii, miros de culcare
Vantul e solid, ratacit , un punct
Alungat, azi singur, fix si decazut
Si noi toti doar pene ingeresti ce cad
Acuarele albe pe-un portret prea fad
Ochii sunt frumosi, fiecare stie
Ca ai sai sau altii, plang doar apa vie
Dar acum cand cade, la final cortina
Lumina e gheata si timpul casca incet
Ganduri si randuri iti patrund sec retina
Secunda ingheata, dar se poate mai lent
Sunt un pacatos, iertat pentru ca-i trist
Caci prezentul sta, si nu-si are artist
Ceasul meu acum merge, un pic inainte
Cu aceleasi spaime de a intazia, omenesti
Tinand un dinte impotriva, tinand minte
De secunda ce tace mereu sa te feresti!
Related posts:
