Astronova
de Thrystan pe Aug.22, 2009, in Poezii
Nu pot sa dorm
Deschid ochii si vad cerul
S-a aprins un felinar in Orion
Si a incetat si gerul
Miroase a picatura de stea
Constelatii isi dau duhul
In nove din care cade scrumul,
Un praf de astra moarta
Sticlind a nemurire
Povesti de secoli poarta
Simtind a sa palire
Vantul curge printre luni
Sateliti si cosmici astrii
Podobind pe cer cununi
Ascunzand solari dezastrii
Zace acolo insa un soare
Un alt Adam,inca o Eva
O stea se naste,si alte moare
Incepe, se –ncheie o era
Si Cronos bunicul se-nchide
Inchide un nastur la suba cea rece
Inghite in sec, el inghite
Caci si pentru el timpul trece
Agita toiagul, da stele mai sus
Clipeste, si-asteapta al sau apus
O gaura neagra , un cosmic haos
Paianjen si faur, un zeu ranchiunos
Inghite creatie, materie si fiinta
Transforma in nefirea-i, tot in nefiinta
Inchid iarasi ochii in casa, la cald
Perdeaua e trasa si in somn eu cad
Cosmosul s-astepte, ca si eu pe ea
Galaxia mea-i mica, si o singura stea
Ce zambeste si –atrage un doar satelit
Ce se-nvarte si cade, fiindu-i iubit
Voi avea si nova, candva.. Cronos stie
Pan-atunci am astrul cu scanteia-i vie.
Related posts:
