666
de Thrystan pe May.14, 2009, in Poezii
Miliarde de viermi secerati de o singura lovitura
Calcati in picioare, cazand din picioare cu ura
Cu inima in gat putrezind mai tare, si te doare
Cand te imbeti din ura lor si prosperi, tu tumoare
Exilat in mentalul propriu, prefacut a fi legat
Ai ramas fara de aer, aerul cel expirat
Te lovesti de ziduri grele, tone mii pe pieptul tau
Construite din regrete, stii ce-i bun caci tu esti rau
Vezi suvite rosii, sange , se preling pe buze calde
Ganduri negre ai cu mii, dar viziunile tot albe
Te-ai jucat cu foc, cu smoala, cu om si cu viata sa
Aruncat-ai cu o arma, doar sperand ca vei scapa
Chinul zilnic ce te-apasa, cand te-ntorci esti secerat
Moartea face o grimasa, stie ca tu nu esti cel scapat
Esti al lumii, dar aparte, apartii lumii de jos
Imparatul, cap de moarte, ura in fiecare os
Ochii tai, cenusa vie, ce se stinge intr-o crima
Palid esti ca o victima, viata ta este o mima
Esti aici pentru ca teama nu avea o plasmuire
Esti aici pentru ca omul nu avea inchipuire
Tu distrugi, iubim in sange, sa avem torturi eterne
Tu alungi, lumea se strange, carnea proaspata se cerne
Esti un trup dorind nefiinta, suflet aprig de scrum ars
Geniu rau dorind nestiinta, demon acru, cu gust fals
Cand iubim tu casti o gura, haul iadului sa-l ishti
Nu ne statea in natura, sa iubim, sau sa fim tristi
Esti al saselea crai negru, ultimul ce ne ucide
Poate al saselea eretic, inca un Iuda ce ne vinde
Sase ai tu drept cuvinte: “un cuget negru te va prinde”
Related posts:
May 15th, 2009 on 00:30
Da,misto rau poezia asta!
May 15th, 2009 on 12:16
ruperi de ritm, ca de obicei…trecere de la un ritm de Luceafarul la ritm de Toma Alimos….macar nu mai e vers alb…de ce nu te axezi pe proza?