Thrystan

Scars on Broadway, ce a ramas din System of a Down - recenzie (2008)

de Thrystan pe Jun.04, 2009, in Muzica

Cei care ma cunosc stiu ca System of a Down a fost, este si va fi formatia mea de suflet, desfiintata din pacate prin 2005. Cariera muzicala a armenilor de la SOAD nu a luat sfarsit atunci, caci vocalu’ Serj Tankian a scos album solo, pe care nu il gust deloc, dar chitaristul Daron Malakian (un idol de-al meu) si-a alcatuit formatia Scars on Broadway, lansand in 2008 albumul de debut. Aceasta poarta acelasi nume ca si trupa si debuteaza furtunos cu…:

You need to a flashplayer enabled browser to view this YouTube video

De la primele riffuri iti dai seama ca e Daron la chitara si din pacate si la voce, dupa cum afli cand incepe refrenul… Albumul este surprinzator de bun, avand in vedere faptul ca este unul de debut si ca fostii componenti ai trupelor mari obisnuiesc sa dea chix cand sunt pe propriile picioare.

Piesa cu numarul 2, “Funny” este cea mai buna de pe album, rivalizand cu “Babylon”, dar nu va asteptati la versuri prea profunde, ci la un sunet psihedelic, la apropouri legate de droguri, dragoste, viata in SUA si ura impotriva societatii.

You need to a flashplayer enabled browser to view this YouTube video

Este interesant faptul ca “Funny” are o parte de muzica electronica pe fundal, iar daca vreti sa va excitati timpanul cu ceva total inedit, sariti la piesa “Enemy”, un funk mai funky decat poate chiar RHCP sa se prefaca ca scoate. Pare o oda, un imn si o piesa de vara, care ne informeaza ca noi suntem dusmanii planetei (big fucking news)… Eco-friendly?

Stim, Iisus e rau, politica e fucked… SOAD nici macar in aschii nu renunta sa cante despre planeta si politica, ceea e de admirat, spre deosebire de alti distrusi, care ajung de la “Black Hole Sun” si Audioslave la R&B compus de Timbaland (ce-ai facut Chris Cornell?!). Daca vrei un soi de country, o ironie si satira si versurile geniale “Let’s clap our hands/ for the president/ and Jesus Christ/ and did I mention Charlie Manson and everybody else who was nice?”, atunci TREBUIE sa asculti piesa “3005″.

Din ea afli cum o vom arde peste vreo mie de ani si daca SOAD se va reuni atunci… “let’s do high five, for a genocide and the Internet and all the communication skills that are lost when are dead”.

You need to a flashplayer enabled browser to view this YouTube video

Related posts:

  1. Placebo: “Battle for the Sun” - recenzie
  2. Recenzie Moby - Wait for Me (2009)
  3. Marilyn Manson: The High End of Low - Recenzie
  4. Kasabian: The West Ryder Pauper Lunatic Asylum - Recenzie
  5. Rammstein - Liebe Ist Fur Alle Da (2009) - Recenzie

:, , , , , , ,

Comenteaza aici

 

May 2012
M T W T F S S
« Mar    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031