Thrystan

Aparent criticii afirma ca The Road, cel mai nou film cu Aragorn/Viggo Mortensen ar fi un candidat serios la Oscar 2010. Evident, avem de-a face cu inca un film despre si cu apocalipsa, doar ca acu’ lucrurile iau o intorsatura post-apocaliptica si cativa nefericiti o ard Mad Max-style dupa dezastru.

Iata si trailerul:

Distributia ii include si pe Charlize Theron (:X), Robert Duvall (n-ai murit ma? mare minune ca nu repari masini sau nu esti antrenor de fotbal american) si… alti actori de care nu imi pasa. Cica partea interesanta a peliculei ar fi lupta pentru supravietuire si cafteala cu niste grupuri de… canibali. Tender, right?

Pana la Oscar e drum lung si tre’ sa te bati cu superproductia “Inglourious Basterds”… In cazul in care va intrebati, da, filmul seamana foarte mult cu seria de jocuri Fallout.

Tocmai am vazut un film care cica ar fi socant si chiar este intr-o mare masura… “Antichrist” e primul meu contact cu opera lui Lars Von Trier, cel care a scris si regizat aceasta productie bizara. Nu va asteptati la prea multe personaje, caci 2 ne vor fi de ajuns pe parcursul a o ora si jumatate… Despre ce e vorba? Un cuplu face sex si intre timp le sare copilul pe geam si moare…

Cum se confrunta ei cu situatia? Prost… foarte prost. Cei doi se retrag in padure si se lupta cu natura… umana.  Iata trailerul:

Nu ne complicam cu nume de personaje, de vreme ce ei doi se numesc simplu, EL si EA. El e jucat magistral de Willem Dafoe, dar nici Charlotte Gainsbourg nu sta prea rau. Primele 5 minute ale filmului sunt cea mai buna parte a sa, dar de mentionat sunt si cele 2 faze care definesc aceasta pelicula:

1) momentul cand EA il loveste pe EL cu o scandura peste penis, apoi i-l freaca pana ejaculeaza sange, urmand apoi ca sa ii gaureasca piciorul cu un burghiu
2) momentul in care EA isi taie clitorisul cu o foarfeca ruginita

Morala filmului? Femeia = diavol = haos = natura.

Filmul-cult inspirat de cartea lui Palahniuk, “Fight Club” a implinit astazi 10 ani, ocazie cu care el a fost lansat pe suport Blu-ray, sub motto-ul “You are not special”. Buy it! La multi ani “Fight Club”!

Sursa foto

Ce lipsea filmelor horror si comediilor cu iz de negru? Niste “coolness”, adus inevitabil de Woody Harrelson, de etern enervantul Bill Murray si de o wannabe Lindsay Lohan, al carui nume nici nu merita cautat pe IMDB. Imaginati-va ca generatia Sidekick si Mac intalneste apocalipsa si pe Woody Harrelson, care cu o atitudine de Duke Nukem snopeste zombies cu diverse unelte.

Acum ca v-at imaginat, iata si trailerul filmului “Zombieland”:

Desi aparent productia este o porcarie, pe alocuri gasim mostre de umor “redneck” autentic, nu atat de rau pe cat te-ai astepta. Un punct in plus pentru soundtrack-ul filmului, care include pana si “For Whom the Bell Tolls”, niste AC/DC, niste Rob Zombie, plus cateva piese compuse special pentru “Zombieland” OST.

Jocul lui Woody este clasic: taranul sadic caruia nu-i pasa de altceva decat de trecutul personal si de dorinta de razbunare, in vreme ce pustanul care aparent are rolul principal este un fobic obsedat de reguli intr-o lume de zombies. Ah si mai e si virgin… si joaca WoW… cel putin pana apare clona lui Lindsay Lohan cu sora ei de 12 ani si incepe sa se joace cu mintea lui.

Masini mari, arme mari, zombie multi si prosti…firepower si vila lui Bill Murray, toate astea isi pierd sensul in orice alt context decat in Zombieland. De remarcat cadrele slow motion de la genericul de inceput al filmului, care prezinta cu sadism a la Final Destination diferite metode in care poti sucomba din cauza nemortilor.

Astept cea mai noua animatie a lui Tim Burton inca din 2008 si iata ca in sfarsit am avut ocazia sa vad “9″, sau “Nine” sau cum vreti sa ii spuneti. Lansat oficial pe 09.09.09, filmul nu s-a dovedit a fi un hit, in special prin faptul ca are o tema post-apocaliptica nu prea gustata de masele spalate pe creier, care mananca Pixar si Dreamworks pe paine.

Iata si trailerul filmului:

Povestea este foarte buna, dar este spusa in graba si se vede ca s-a tras de un scurt metraj pentru a se injgheba 1 ora si 10 minute de animatie a la Tim Burton. Personajele nu sunt clar conturate, iar personalitatile lor sunt superficiale, poate in afara de domnul “9″, a carui voce este Elijah Wood (care a luat o caruta de bani pentru 2-3 cuvinte). Per total, filmul este de nota 7.5, cu multa indulgenta si cu mentiunea ca atmosfera burtoniana cu accente steampunk este probabil punctul forte al peliculei.

As putea spune ca personajele negative sunt mult mai bine conturate decat cei 9 temerari ramasi sa salveze lumea post-apocaliptica… Sa speram ca “Alice in Wonderland” nu va suferi de aceeasi superficialitate ca si “9″… Observa cineva o MARE, MARE asemanare cu grafica/povestea/universul jocului Bioshock? Un mic iz de comunism? Putin War of the Worlds? Niste “Big Brother” (cartea)?

Asa se intampla cand astepti prea mult timp un film care are toat sansele sa iti placa… Il vezi noaptea tarziu, pentru ca nu ai rabdare pana a doua zi si pentru ca asculti soundtrack-ul sau de mai bine de 2 luni. Speri la o atmosfera SF de calitate, gen Sunshine, sau hai, putin mai creepy, plus un Sam Rockwell cel putin la fel de psihotic ca in “Choke”.

Ce obtii? Moon, din pacate:

Zic “din pacate”,  nu pentru ca filmul ar fi rau, dar pentru ca asteptarile mele erau foarte mari. Asociam faptul ca e Clint Mansell pe soundtrack cu opere de exceptie gen “Requiem for a Dream” sau “The Fountain”, dar filmul are doar un miligram de depresie, acolo unde peliculele lui Aronofsky aveau tone. Si nu pentru ca nu ar fi el implicat in proiect, ci pentru ca povestea filmului se stalceste pe parcurs, iar la final totul este grabit inutil, catre un final previzibil.

Daca vreti pe cineva sa dati vina pentru acest semi-insucces, uitati-va la Duncan Jones, aka Zoey Bowie, fi-su lui David. E drept ca Sam Rockwell face tot posibilul sa creasca nivelul acestei drame SF, ajutat si de robotul Kevin Spacey, dar filmul ramane doar o depresie de o noapte si nu un “cult hit” ca “Sunshine” sau “Requiem for a dream”. Incercati totusi sa-l vedeti… who knows?

Daca gusti operele lui Mansell si asculti soundtrack-ul “The Fountain”, iata o melodie pentru tine:

Un film pretentios se iveste in aceasta toamna, promitand a fi un soi de Twilight britanic, nu atat prin prisma unui protagonist efeminat, cat prin tema: viata eterna si supranaturalul, amestecate cu viata cotidiana a secolului 19. E foarte greu sa te ridici la inaltimea operei lui Oscar Wilde, iar sansele ca filmul sa fie un esec sunt destul de mari, in special daca povestea a fost deformata.

Iata si trailerul:

Ben Barnes il joaca pe etern tanarul Gray, iar Colin Firth este prietenul sau de nadejde, Lord Henry Wotton. Hedonism, orgii, un chip etern tanar si un oareshcare “blestem” al tineretii vesnice sunt teme fumate, dar macar acum apare si celebrul tablou in peisaj, plus o urma de telenovela aka iubirea efemera a lui Gray.

Din cate am citit, 2 lucruri ar fi impresionante la filmul asta: soundtrack-ul si (cica) frezele personajelor, care aparent merita un Oscar pentru coafura, mai ales geluitul protagonist.

Desi asta suna ca o alta povestire erotica de-a mea, nu este vorba de asa ceva, ci de un serial pe care AXN il difuzeaza dimineata pe la ora 10:00. Am ramas socat sa vad pe TV un serial cica politist, care are ca subiect o femeie surda de 40+ ani care foloseste un caine pentru a comunica si pare-mi-se e si lesbiana (posibil sa ma insel aici).

Si ca sa realizati cat de penal e show-ul, la inceput scrie cu litere de o schioapa pe ecran “FBI”, pentru ca apoi “I”-ul sa fie taiat si titlul sa devina FB EYE…how lame is that? E genial sa o vezi pe blondina babatie cum isi taraste labradoru dupa ea si cum are grija sa citeasca pe buze, iar daca cineva vorbeste din alta directie, ea rateaza tot si o avertizeaza cainele ca e rost de indiciu pentru ancheta ei de la FBI.

Trebuie sa fim politically correct, nu? Pe cand un serial despre politistul homosexual autist si cainele lui fara picioare… patruland in lumea prostitutiei din Los Angeles. Iar cainele sa aiba rotite in loc de picioare si sa ruleze fin pe strazile din LA, in vreme ce stapanul autist e in lumea lui si sta mereu cu mana pe puscoci, in caz de trouble.

Pana in ziua in care se va intersecta cu surda lesbiana…

PS: Ah si sa fie scotian autistu’, iar pe ecran sa apara CSI, cu I inlocuit cu AYE la un moment dat.. genial nu?

Ca sa fim intelesi, Blair Witch Project a fost THE SHIT la vremea lui si doar atunci si presupun ca acum nu ar mai avea un astfel de impact. Nici macar clonele sale nu merita mentionate, chit ca s-a ajuns sa fie facute SF-uri filmate cu handycamul (vezi Cloverfield). Totusi, “Paranormal Activity” are ceva potential, dupa cum aflati si din trailerul de mai jos:

A trecut ceva timp de cand am vazut un film horror de calitate si aici includ titluri gen “Dark Floors”, facut de formatia Lordi, “The Orphanage” si preferatul meu, “Shutter”, in varianta japoneza.  Blair or FAIL?

Nu stiu ce era filmul asta, daca nu era 3D… Final Destination 4 e mai degraba o experienta 3D, ca un joc video in care nu poti sa te implici, decat o pelicula sadica si vag horror. Mi-e greu sa spun daca imi place mai mult sau mai putin decat primele 3, deoarece nu am inghitit nici prequelurile sale.

Iata si trailerul acestui film de nota 4.5:

Povestea e clasica: un grup de adolescenti (parca ei mai lucrati ca niciodata, iar ele mai sexoase decat in filmele precedente) merg la o cursa NASCAR si spera sa vada un accident. Unul dintre ei are o premonitie in care toti sfarsesc striviti, arsi sau zdrobiti de masinile care o iau razna. Evitant accidentul si moartea, toti devin tinta unui mega-jinx care ii urmareste si ucide pe rand.

De remarcat este moartea blondului clasic gen “Salvati de clopotel”, care piere in pur stil Chuck Palahniuk, aspirat de pompa unei piscine, care ii suge toate organele interne si le arunca cat colo, in jurul piscinei. In rest… filmul are un soundtrack decent, grafica 3D este incredibila si toata sala a tresarit atunci cand o surubelnita a parut a venit fix intre ochii persoanei care se uita la pelicula.

Evident, plotul este subtire, jocul personajelor este mizerabil, iar “accidentele” sunt foarte improbabile in viata reala, decat daca sunteti complet idioti, in situatii gen “cu masina la spalatorie”, “la piscina”, “la film la mall”.